Din reţetarul ferfeniţit al Hollywood-ului: filmul de Crăciun

Iată ingredientele obligatorii din genul cinematografic popular în ciuda lipsei de originalitate

Sezonul filmelor de Crăciun a început deja şi în următoarea perioadă îşi va lansa zeci de reprezentanţi, la cinema şi pe platformele de streaming, prin urmare profităm de ocazie pentru a-i arăta resorturile preferate. Acest articol vizează filmele în care nu apare Moş Crăciun, ci persoane obişnuite cuprinse de spiritul Crăciunului. Articolul nu arată cu degetul genul (deşi îi contestă lipsa de originalitate), pentru că totuşi rostul său este să binedispună şi să ne convingă (pentru a câta oară?) că speranţa moare ultima şi că una dintre cele mai mari satisfacţii este să faci bine. Punctele pierdute pentru lipsa extremă de originalitate sunt recuperate, aşadar, prin mesajul pozitiv şi confortul emoţional.

Personaje cu valori diferite
În cele mai multe filme de Crăciun, cinismul unuia dintre protagonişti intră în coliziune directă cu valorile mult mai sănătoase ale celuilalt protagonist. Unul are o slujbă modernă şi adesea alienantă, pe care o exercită din spatele unui monitor, cu contact minim cu lumea cea mare. În acest colţ al ringului putem avea un bancher pentru care povestea de viaţă a clientului său este irelevantă, atâta vreme cât nu-i convin cifrele. Alte exemple bune ar fi o PR-istă obişnuită să cosmetizeze realitatea pentru un plus de imagine pentru clientul ei sau cine ştie ce creator vag autist de aplicaţii. Adesea, acest protagonist este anxios, depresiv sau măcar iritabil.

În celălalt colţ al ringului, o personalitate solară ce debordează de entuziasm la orice provocare îi oferă viaţa. Mai totdeauna, cei doi protagonişti se contaminează reciproc, în sensul că unul oferă dragoste de viaţă, iar celălalt un anumit realism sau experienţă în afaceri. Evident, al doilea este adevăratul beneficiar al acestui contact care îl invită să-şi reevalueze priorităţile în viaţă.

Două lumi în coliziune
Cel mai adesea, protagoniştii provin din medii diferite, de exemplu o mare metropolă şi cine ştie ce orăşel unde toată lumea cunoaşte pe toată lumea. Protagonistul metropolitan cârteşte întotdeauna la obiceiurile "bizare" din orăşelul de adopţie şi la lipsa cine ştie căror servicii atât de uşor accesibile acasă. Evident, celălalt protagonist îl învaţă pe primul că accesul rapid la o sesiune de microneedling sau restaurante cu stele Michelin este mai puţin important decât a face parte dintr-o comunitate unde toată lumea îţi sare în ajutor oricând ai nevoie.

Miza caritabilă
Un element omniprezent în astfel de poveşti este o provocare a micii comunităţii de adopţie. Salvarea unei mici afaceri cu tradiţie, salvarea unui eveniment important pentru comunitate sau poate a unui monument sau element natural în pericol va duce la coalizarea tuturor personajelor întru rezolvarea acestei provocări. Evident, "intrusul" nu crede deloc în această miză la început, dar ulterior îşi va oferi experienţa şi knowhow-ul, ajustându-şi valorile personale şi ajungând să fie adoptat plenar de localnici atunci când provocarea este rezolvată, ceea ce se întâmplă inevitabil.

Lecţia învăţată
Tot ce se întâmplă în film îl determină pe protagonistul cinic să devină mai cumsecade, mai deschis şi mai accesibil celor din jur. Dacă la început comunitatea de adopţie i se pare exagerat de primitoare, ba chiar de-a dreptul băgăcioasă sau chiar agasantă, la sfârşit îi acceptă complet ospitalitatea şi comentează pe seama alienării sale iniţiale. La rândul său, publicul se lasă contaminat de acest mesaj de tipul "De Crăciun, fii mai bun".

Din aceste puncte de vedere, filmul de Crăciun copiază un alt gen, încă şi mai restrâns, anume filmul cu prinţi şi prinţese popularizat de canalul TV Hallmark. Pe de o parte avem capul încoronat (adesea blazat de responsabilităţile poziţiei sale), iar pe de alta o persoană obişnuită, care oferă cu entuziasm soluţii de bun-simţ pentru cine ştie ce problemă are de rezolvat aristocratul. Acesta este umanizat, iar publicul se bucură de apropierea de el, autovalidându-se şi obţinând astfel o satisfacţie personală din vizionare.

Sursa foto: Depositphotos.