Emilia Pérez, un musical LGBTQ spectaculos despre crimele cartelurilor din Mexic

Primul film în spaniolă al regizorului Jacques Audiard le are ca protagoniste pe Zoe Saldaña, Selena Gomez și Karla Sofía Gascón într-un musical LGBTQ ce sondează violența comisă de cartelurile din Mexic

Lungmetrajul Emilia Pérez a cucerit Festivalul Internațional de Film de la Cannes, câștigând două premii foarte importante: cel al juriului și cel pentru cea mai bună interpretare feminină, acesta fiind acordat ansamblului de actrițe principale și secundare format din Zoe Saldaña, Karla Sofía Gascón, Selena Gomez și Adriana Paz. Acest premiu a fost cu atât mai special pentru Gascón cu cât este prima femeie trans care primește această distincție la Cannes. Pelicula a putut fi văzută și în România în cadrul festivalului Les Films de Cannes à Bucarest.

Filmele ce utilizează numele protagoniștilor drept titlu anunță că povestea se concentrează în jurul unui personaj deosebit, care influențează considerabil narațiunea cu personalitatea sa distinctă. Acesta este și cazul pentru Emilia Pérez, care intră în categoria unor lungmetraje precum Forrest Gump, Donnie Darko și Jackie Brown. Situația Emiliei însă este cu totul aparte deoarece aceasta este inițial Manitas del Monte, un șef de cartel infam care și-a lichidat competitorii din cadrul traficului de droguri sintetice, făcându-și simultan prieteni politici și dușmani periculoși. Totul se schimbă însă atunci când decide să facă o operație de schimbare de sex, transformându-se în personajul eponim Emilia Pérez. Astfel, personajul principal din acest film nu numai că reprezintă o adevărată forță, dar regizorul Audiard îi și acordă o melodie în care aceasta cântă despre dualitatea sa ("jumătate el, jumătate ea; jumătate tată, jumătate mătușă"), sfârșind cântecul într-un mod cathartic, repetându-și noul nume: Emilia Pérez.

Povestea se situează în Mexic și o urmărește pe Rita Moro Castro (Zoe Saldaña), o avocată în drept penal nemulțumită că apără pentru șeful ei persoane vinovate de acte de violență. Viața ei se schimbă atunci când primește un mesaj anonim de la șeful unei rețele de criminali, Manitas del Monte (Karla Sofía Gascón). Odată ce Rita ajunge într-un loc secret față în față cu Manitas, acesta o forțează să îl ajute să își schimbe sexul și să aibă grijă de soția lui Jessi (Selena Gomez) și de cei doi copii ai săi. După ce Rita convinge un doctor din Tel Aviv să realizeze operația, Manitas se transformă în Emilia Pérez într-o secvență plină de forță în care i se vede zâmbetul și sclipirea din ochi pe fața plină de sânge și bandaje. Schimbarea este profundă și nu trece mult până când Emilia realizează că există o mulțime de mexicani care au fost răpiți și asasinați de către membrii cartelurilor. Astfel, protagonista începe să lupte activ împotriva a tot ceea ce a reprezentat înainte, creând un ONG care ajută familiile celor dispăruți. Mai mult, faptul că îi cere Ritei să îi aducă soția și copiii (care încă deplâng "moartea" lui Manitas) să trăiască alături de Emilia într-o nouă vilă luxoasă, creează atât momente comice, cât și sporește tensiunea peliculei.

Această comedie muzicală este absolut spectaculoasă, atât din punctul de vedere al poveștii, cât și al momentelor muzicale, ce sunt diferite față de obișnuitele musicaluri de la Hollywood. Audiard se axează deseori pe emoțiile personajelor sale, care de multe ori cântă mai degrabă șoptit. Dar asta nu înseamnă că nu există și momente grandioase cu o coregrafie bine pusă la punct, iar Audiard găsește un echilibru potrivit între situațiile dramatice, comice și muzicale, povestea sfârșindu-se asemenea unui thriller intens. Este clar că regizorul francez este un povestitor abil și numeroși critici internaționali l-au comparat cu cineastul spaniol Pedro Almodóvar, având în vedere această poveste larger than life și focalizarea sa pe personaje feminine. Trebuie menționat că această peliculă cere de la spectatori să fie deschiși la minte în legătură cu experiența unei persoane trans, iar Audiard redă această poveste cu multă delicatețe.

Jocul actoricesc al personajelor feminine este unul dintre punctele forte. Zoe Saldaña, recunoscută pentru rolurile din Avatar și Gardienii Galaxiei, creează un personaj puternic și credibil, exprimând o gamă largă de emoții de la frică (atunci când îl întâlnește pe Manitas) la încredere în sine, ajungând să fie neînfricată (și chiar într-o poziție autoritară în momentul în care o dojenește pe Emilia pentru că își pupă atât de intens copiii, întrucât pentru ei este "mătușa", nu "mama" lor). Karla Sofía Gascón realizează probabil rolul vieții sale, parcursul actriței oglindind într-o anumită măsură personajul pe care îl joacă, aceasta fiind o persoană trans. Personajul său este complex și emană o forță interioară incredibilă. Pe cât de dur și nemilos este Manitas, pe atât de generoasă, empatică și plină de iubire este Emilia, dar anumite secvențe în care aceasta încearcă să-și manipuleze și să-i controleze pe cei dragi ei amintesc de persoana care a fost înainte. Selena Gomez are o interpretare solidă și un moment muzical foarte bun, în ciuda faptului că are un accent în spaniolă nereușit, ea însăși recunoscând că nu este mulțumită pe deplin cu acesta.

Filmul nu este unul perfect, iar criticii pot reclama faptul că pelicula își schimbă deseori atât genul, cât și că anumite fire narative sunt trase de păr. Într-adevăr, pare că odată ce Manitas se transformă în Emilia, aceasta reușește fără prea multe probleme să își pună viața complet în ordine, să o înceapă de la zero nefiind recunoscută de nimeni și să aibă parte de o schimbare radicală de comportament, acum aceasta ajutându-i pe cei pe care înainte îi prejudicia. Acest sentiment de neverosimilitate este redus însă de secvențele de musical ce deseori explică sentimentele și conflictele interioare și exterioare ale protagonistei, iar filmul este atât de dinamic încât cele două ore și 12 minute trec pe nesimțite.

Emilia Pérez este atât o comedie muzicală, cât și o dramă despre crimele violente ale cartelurilor mexicane, iar rezultatul este unul excepțional. Filmul lui Audiard este un experiment surprinzător, triumfător, care se remarcă într-o lume cinematografică saturată de reciclarea proprietății intelectuale și a francizelor populare. Este un produs cu totul unic, ce ilustrează cu delicatețe și măiestrie două povești signifiante: experiența persoanelor trans și tragedia familiilor atinse de violența inimaginabilă a rețelelor criminale din Mexic.