Fiica naţiunii: când societatea vrea să te îngenunchieze şi tu nu o laşi
Miniseria cehă coregizată de Cristina Groşan, disponibilă în România din 30 septembrie
Miniseria Daughter of the Nation/Fiica naţiunii, despre Zdenka Havlíckova, o femeie care a scandalizat opinia publică în Cehia de la mijlocul secolului 19, se lansează în România pe 30 septembrie, fiind disponibilă în aplicația Focus Sat. Miniseria filmată la Praga este coregizată de românca Cristina Groșan, regizoare de origine româno-maghiară născută la Arad care, după câteva scurtmetraje realizate în România, a semnat lungmetrajul maghiar Lucruri pentru care merită să plângi şi apoi filmul ceh Ordinary Failures. Dincolo de naţionalitatea autoarei şi de cariera ei internaţională, miniseria merită văzută pentru că explorează dilemele unei ţări în căutarea unei identităţi, dar şi spiritul rebel al unei femei care s-a răzvrătit în faţa rolului impus ei de societate.
Zdenka Havlíckova a fost fiica lui Karel Havlícek Borovsky, autor considerat părintele jurnalismului în Cehia. Acţiunea are loc în a doua jumătate a secolului al 19-lea, când Zdenka rămâne orfană de ambii părinţi şi este dată în grija unei mătuşi sărace, în casa căreia se confruntă cu lipsuri elementare. Familia pare să-l prindă pe Dumnezeu de un picior când elita vremurilor plănuieşte să o transforme pe Zdenka într-un simbol naţional, care să insufle încredere într-un "cehism" pe când cultura locală era extrem de puternic influenţată de Austria şi Germania. Practic, nişte babalâci obtuzi şi inepţi, acum minuscule note de subsol în cărţile de istorie, se reunesc pentru a hotărî viitorul unei femei, inclusiv numărul de copii pe care aceasta îi va procrea şi cum vor fi ei educaţi. De ce? Pentru că pot...
Este în egală măsură neliniştitor şi amuzant ceea ce se întâmplă în Fiica naţiunii. Şi, deşi acţiunea are loc departe în timp şi în altă ţară, nu e deloc greu să-ţi imaginezi babalâci la fel de ignoraţi de istoria noastră având discuţii similare despre crearea de simboluri pe când România era, pentru mulţi oameni din Transilvania, Moldova şi Ţara Românească, doar un vis frumos. Şi discuţii similare au loc şi în zilele noastre: de exemplu cazul personal al unei adolescente din Vatra Dornei obligate de părinţi să intre într-o trupă de dansuri populare, cu întreaga familie zicându-i că e frumoasă numai când se îmbracă în portul zonei...
Spectatorul vede cu satisfacţie cum Zdenka intră în joc doar pentru a-şi salva familia adoptivă de la sărăcie lucie, dar este tot mai nemulţumită de înţelegere, mai ales când află că banii strânşi pentru ea într-o loterie naţională nu îi vor reveni ei, ci doar viitorului soţ, dacă acesta va fi pe placul babalâcilor obtuzi şi al femeilor evlavioase care au pus umărul la transformarea fetei într-un simbol naţional. Dar ştim de la bun început că Zdenka este un spirit liber şi rebel (când profesoara de la şcoală cere elevelor să se deseneze cum se văd în viitor, Zdenka desenează un schelet în sicriu) şi că nu ezită să-şi spună părerea. Doar că acest spirit liber este fascinant pentru spirite la fel de libere, dar posibil periculos pentru cei preocupaţi doar de tradiţie şi respectarea regulilor.
Miniseria are un evident mesaj feminist, iar distanţa în timp îi permite să apese adânc această pedală. "Femeile fericite în căsnicie nu sunt interesate de emancipare", remarcă sentenţios un personaj masculin la un moment dat, de exemplu. Indiferent de cuvintele folosite, "girls just wanna have fun" şi e o plăcere să o vezi pe Zdenka nu doar descoperindu-şi vocea, ci şi asurzindu-i pe patriarhii de serviciu cu lupta pentru propriul ei loc în lume, oricare ar fi consecinţele.
Fiica naţiunii aminteşte în parte şi de povestea Loredanei Groza, cântăreaţa descoperită în anii '80 de compozitorul Adrian Enescu şi transformată în poate cea mai recognoscibilă voce a României. În numeroase interviuri, Enescu a spus că, în urma unui pariu, a vrut să creeze un "produs", o nouă faţă a unei noi muzici româneşti. Dintotdeauna m-a deranjat atitudinea de Creator cu cî mare a compozitorului în relaţia sa creativă cu Loredana, pe care părea să o considere doar o bucată de lut amorf aşteptând nişte mâini geniale s-o modeleze. Indiferent de importanţa lui Enescu în formarea ei, bucata de lut şi-a găsit vocea şi şi-a văzut de treabă după propriile reguli, până când Creatorul i-a interzis să mai interpreteze public melodiile lui...
Poate că Fiica naţiunii ar fi trebuit să aibă un buget mai mare pentru a readuce la viaţă Praga de acum 170 de ani şi categoric nu era nevoie de acele mişcări mult prea bruşte şi pronunţate ale camerei de filmat, dar miniseria este categoric captivantă, iar povestea Zdenkăi este cu totul exemplară...
Neconvenționala miniserie de inspirație istorică Fiica națiunii (Dcera národa/Daughter of the Nation, 2024), producție Canal+ Original, are premiera pe 30 septembrie în aplicația Focus Sat. A doua parte va fi disponibilă în app de pe 7 octombrie, iar cea de-a treia – o săptămână mai târziu.
