Harold și creionul fermecat ne arată magia imaginației

Harold și creionul fermecat, cea mai nouă producție semnată de Carlos Saldanha (cunoscut pentru seriile animate Ice Age și Rio), este o odă adusă imaginației

Pornind de la cartea de copii scrisă de Crockett Johnson în 1955, cuplul de scenariști David Guion și Michael Handelman au readus o poveste veche de aproape 70 de ani la viață. La propriu și la figurat.

„Noi putem crea orice poate mintea umană concepe” a spus profesoara mea de fizică din liceu. Aceste cuvinte au rămas cu mine și încă îmi răsună în minte de fiecare dată când se dovedesc a fi adevărate, fie că este vorba de filme sau fizică cuantică. Harold și creionul fermecat pare să fie cea mai literală exemplificare a acestui concept. Titularul, interpretat de Zachary Levi (Shazam!, Tangled), poate să construiască obiecte din nimic, ca prin magie. Doar că bagheta lui este un simplu creion cerat mov. Un fel de „dietătetor”, pentru fanii seriei RObotzi.

Animația este utilizată în incipitul filmului pentru a reda lumea din interiorul cărții, în care protagonistul este singurul colorat. Orice altceva este desenat de către el, conturat rudimentar în nuanța creionului – de la obiecte până la peisaje și inclusiv prietenii lui, animăluțele Spinoasa (Tanya Reynolds) și Elan (Lil Rel Howery). Pe măsură ce Harold crește, lumea din jurul său devine mai plină și mai complexă, însă același proces se întâmplă și in interiorul lui. Începe să își pună întrebări existențiale clasice: De ce trăiesc? Cine m-a creat? Edenul în care și-a petrecut toată viața nu mai e de ajuns și, în lipsa unor răspunsuri de la vocea omniscientă, eroul își desenează o ieșire spre lumea reală. Aici predomină live-action-ul.

Singurul dezavantaj major al acestei comedii fantastice îl reprezintă tranziția de la universul cărții la cel adevărat, din simplul motiv că este mult prea asemănătoare cu cea din filmul Barbie (2023), de la a cărui lansare a trecut doar un an. Personajele nu înțeleg cum funcționează acest nou spațiu în care se regăsesc și de aici pleacă o multitudine de situații comice (elanul și porcul spinos devin oameni). Se întâlnesc în circumstanțe neașteptate cu Mel (Benjamin Bottani), un băiat ce are un dragon corcit cu alte animale, pe nume Karl, ca prieten imaginar, și mama lui Terry (Zooey Deschanel), o văduvă care vede o problemă în imaginația puternică a fiului său.

Umorul este de cea mai înaltă calitate, chiar și în varianta dublată – am râs mai mult decât la majoritatea comediilor pentru adulți. Tensiunea există și ea, mai ales în înfruntarea cu antagonistul Gary (Jemaine Clement), un scriitor ratat de romane fantasy, îndrăgostit de Terry. Filmarea cadrelor din această confruntare în stil western, cu creioane în loc de pistoale, este un omagiu comic, adus unui stil atât de popular în secolul trecut. La fel sunt și referințele la Harry Potter, Cronicile din Narnia și Stăpânul Inelelor, pe care anti-eroul aspiră să le depășească în notorietate. Coloana sonoră realizată de Batu Sener cuprinde muzică de orchestră, iar melodii precum Take to the Skies potențează scenele în care sunt auzite.

Pentru cine nu știe că „Harold and the Purple Crayon” este o carte de copii care chiar există și că autorul său, Crockett Johnson a decedat, căutarea Bătrânului scriitor este plină de speranță. Doar un film pentru copii se termină mai mereu cu un final fericit, nu? Însă realizarea că „tatăl” lor, a cărui voce îi ghida necontenit prin carte, nu mai trăiește este neprevăzută și la fel de emoționantă ca materializarea improbabilă a lui lui Karl pentru a veni în ajutorul prietenului său – demonstrând că imaginația este cea mai puternică armă – sau ca darul oferit de Mel lui Harold înaintea întoarcerii acasă – un set de creioane cerate colorate. Am avut parte de clasica salvare a lumii, iar răufăcătorul a ajuns într-un loc de care aparține, așa cum și-a dorit. Ar fi momentul ca eroii să își întâlnească Creatorul. În final, totuși, personajele se mulțumesc cu vizitarea casei memoriale, primindu-și într-un alt mod răspunsurile.

Filmul de acțiune și aventură Harold și creionul fermecat întărește o idee formulată de Antoine de Saint-Exupéry în Micul Prinț: majoritatea adulților își pierd imaginația din copilărie pe măsură ce cresc. Odată reactivată, puterea creației trebuie folosită cu discernământ, căci în posesia persoanelor egoiste, ea poate media distrugerea în masă. Aceași unealtă folosită într-un mod altruist ne poate salva. Cert e că magia imaginației există. Trebuie doar să credem în ea. Cei mai mari inventatori au fost considerați nebuni fiindcă au avut curajul să creadă în ceva ce nu exista încă.