Între revoluții: oamenii sub vremuri
Filmul regizorului român Vlad Petri a fost distins cu Premiul FIPRESCI
Între revoluții/Between Revolutions, filmul regizorului român Vlad Petri - selectat în secțiunea „Forum” a Festivalului Internațional de Film de la Berlin (Berlinale), a fost distins cu Premiul FIPRESCI, vineri, 24 februarie. Cinemagia a văzut filmul și vă spune la ce să vă așteptați.
Între Revoluții este un film construit exclusiv din arhive și pune în oglindă viețile și destinele a două femei, Maria și Zahra, una din România, cealaltă din Iran, prietene și colege de facultate la Universitatea de Medicină din București în anii ’70. Imaginile alb-negru alternează în film cu cele color; cum era de așteptat, în culori sunt imaginile de propagandă din România, iar în alb-negru imaginile ce conturează o viaţă personală: excursii, o vacanţă la mare, viaţa de student. În 1979, când posibilitatea unei schimbări politice în Iran devine o certitudine, Zahra se întoarce în țara ei, luând parte la revoluția de acolo, departe de prietena sa. Pentru următorii 10 ani, singurul lor mod de a comunica e prin intermediul scrisorilor.
Este frapantă identitatea comună pe care fetele și-o construiesc ținând cont de diferențele de cultură și de naționalitate. România şi Iranul sunt două ţări fundamental diferite, surprinse - însă - în două momente critice: perioada Revoluţiei Islamice, a războiului cu Irakul, a regimului teocratic şi, respectiv, a regimului totalitar din România, urmat de Revoluţia care nu a reuşit să aducă o viaţă bună tuturor. Între revoluţii arată scepticismul faţă de evoluţia celor două ţări, şi o perspectivă pesimistă în general asupra istoriei. Posibilele protagoniste (pentru că scrisorile dintre cele două fete sunt, totuși, fictive) pot fi descrise drept „oameni sub vremuri”.
Deşi scrisorile sunt personale şi ar trebui să vorbească despre altceva, starea de fapte din cele două ţări este subiectul principal al tuturor discuţiilor dintre cele două fete. Totuși, cele două personaje nu sunt militanţi politici şi nici dizidenţi, nu au vederi politice nici pro-regim, nici adverse. Personajul (fictiv) din Iran are la un moment dat un moment de angrenare politică după care vine deziluzia, pe când studenta din România este mereu apatică şi pesimistă vizavi de orice schimbare.
Din conținutul scrisorilor se vede dorinţa regizorului de a da glas unor considerente de ordin politic, dar Vlad Petri reușește să se sustragă tentației de a face un documentar politic și un statement, spunând o poveste emoționantă despre oameni sub vremuri. Românca este doar o observatoare a schimbărilor politice, pe când iranianca este entuziasmată de revoluţie, împarte manifeste, dar nu exprimă în scrisori un crez politic. Fetele par neinteresate de politică sau se feresc să manifeste opinii, nu susţin regimul după cum nu sunt nici dizidenţi politici. Nu beneficiază în mod direct de revoluţii, deşi încep să înţelegă lucruri din ele. Sunt simpli observatori.
Totodată, filmul nu îşi propune să fie un manifest politic, deşi ar putea vorbi despre un parcurs defavorabil al Iranului (trecerea de la un regim relativ deschis la o dictatură religioasă printr-o revoluţie inoportună) în antiteză cu un parcurs sinuos dar cu un final mai fericit al României (anii 70 urmaţi de regimul de teroare şi de lipsuri ai anilor 80, apoi Revoluţia).
Între revoluții reușește să dezgroape viața de zi cu zi a oamenilor de rând aflați sub două regimuri totalitare, perspectiva fiind una feminină, cu o bogată încărcătură emoțională, chiar dacă din relatările protagonistelor transpar elemente-cheie ale contextului social și politic.
