Junii primi ai filmului românesc

După 1989, cum spuneam, soarta junelui-prim din filmul românesc a cunoscut vremuri grele. Nefericitul deceniu final al secolului trecut, cu bulibăşeala lui de căutări, dezinhibări, negări agresive ale tabuurilor, lupte intestine, privatizări şi falimente, a fost complet neprielnic cristalizării oricăror filme de gen - inclusiv cele romantice. Desigur, s-a încercat pe brânci - şi n-au ieşit decât pastişe vulgare.

Abia peste zece ani, odată cu naşterea Noului Cinema Românesc, lucrurile au început să se mişte din nou - dar, cum ştim, generaţia actuală preferă filmele de conţinut, deloc vesele şi distractive, iar romantismul continuă să agonizeze.

Cei mai talentaţi şi populari actori tineri ai momentului (Andi Vasluianu, Dragoş Bucur, Mimi Brănescu, Ovidiu Niculescu, Marius Florea Vizante, Marius Stănescu, Alex Potocean, George Piştereanu şi alţii), deşi teoretic o "au în ei", s-au dezvoltat mai mult pe alte direcţii (e reprezentativ, de exemplu, cazul excelentelor "Marţi, după Crăciun" sau "Boogie", ale lui Radu Muntean, poate cele mai "erotice" dintre filmele Noii Generaţii - şi, în acelaşi timp, atât de îndepărtate de vechile clişee...). Un lucru e sigur: înainte de a ni se naşte un nou contingent de juni- primi, e imperios necesar ca, între cele două extreme ale cinematografiei noastre contemporane (pe de o parte, filme de conţinut extrem de reuşite, iar pe de altă parte, rebuturi), unde actualmente se află doar o zonă subţire şi amorfă de filmuleţe nehotărâte, să se constituie un strat solid al filmelor de consum lucrate profesionist.