Mihai Bendeac despre Căsătoria, primul lungmetraj pe care l-a scris și regizat

Mihai Bendeac se pregătește de premiera filmului Căsătoria

Cunoscut pentru emisiunea "În puii mei", dar și numeroase spectacole de teatru precum "Doi pe o bancă", "Desculț în parc" și "Nunta lui Krecinski", actorul și regizorul Mihai Bendeac se pregătește de premiera filmului Căsătoria. Acesta nu este numai primul lungmetraj pe care l-a scris și regizat, dar și un film în care joacă unul dintre rolurile principale. Bendeac povestește pentru Cinemagia atât despre universul fictiv pe care l-a creat în film, cât și despre provocările apărute în urma statutului său dublu de actor-regizor.

Cum a luat viață acest proiect? De unde ți-a venit ideea scenariului și ce te fascinează cel mai tare la subiectul ales (problema dependenților de jocuri de noroc)?

În perioada de pandemie, care a fost una dintre cele mai mari bucurii de-ale mele pentru că a fost una dintre cele mai creative perioade din viața mea, am avut ocazia de a materializa o dorință veche și anume aceea de a scrie și regiza primul meu film. Astfel, am trecut prin mai mulTe idei, am analizat și am ales acest subiect care mie mi se pare cel mai îndrăzneț și cel mai neașteptat pentru un prim film, dar și cel mai greu de făcut. Sunt genul de om care funcționează cel mai bine atunci când are mize mari. Mai e ceva, atunci când îți setezi ștacheta foarte sus, chiar dacă nu o atingi sau te lovești în ea, tot ești mai câștigat decât dacă ți-ai fi ales obiective mai comode. 

Povestește-ne te rog despre prima experiență că regizor al unui lungmetraj. Care au fost cele mai importante lecții și ce te-a surprins cel mai tare în acest rol?

Din punctul meu de vedere, nu există nicio diferența între regia de teatru, regia de televiziune sau regia de film pentru că, indiferent de situație, îmi place să îmi pregătesc lucrurile dinainte. Nu pot să fac un proiect decât dacă vizualizez totul în avans și în cel mai mic detaliu. De aceea, nu mi se pare nimic nou sau mai complicat. S-au schimbat câteva lucruri doar de ordin tehnic. Și mai e ceva, în momentul în care ajungi pe platourile de filmare trebuie să faci execuție, nu mai faci creație pentru că ea a fost făcută deja înainte de filmări. 

Cum a fost să fii și regizor și actor principal în același proiect? Cum ai reușit să te împarți pentru ambele roluri (în special când aveai de jucat secvențe la cadru)?

Mi-a fost extrem de greu să îmbin statutul de actor cu cel de regizor, deși a fost o postură pe care am mai trăit-o în trecut și la teatru. Am trecut de multe ori pe parcursul filmărilor prin senzația că nu îmi iese personajul atât de bine pe cât aș fi vrut. Mă pregătisem foarte bine, dar de la un punct încolo am simțit că mă cuprinde subiectivismul și atunci, la montaj, m-am bazat foarte mult pe ajutorul monteurului și compozitorului. Ei sunt niște persoane foarte directe și analitice în care am încredere deplină că îmi spun adevărul. Așa m-am mai liniștit. Ar fi fost mai simplu să nu joc.

Cum este să faci un film de epocă? Povestește-ne te rog despre epoca pe care ai creat-o, cu atât mai mult cu cât ați folosit peste 700 de costume și 30 de locații. Cât de mult te-ai inspirat din realitate și cât de mult e un univers fictiv creat de tine?

Nu este un film de epocă. Universul pe care am încercat să îl creăm și pe care sperăm că am reușit este unul atemporal și aspatial. Sunt destul de multe elemente paradoxale, elemente contemporane care se combină cu elemente mai clasice pe care le poți atribui unor vremuri mai vechi. Este în primul rând un film de aventură, mi-am dorit să fac un film cu atmosfera de aventură, desigur cu accente de comedie, dar și realitățile vremurilor noastre. La orice colț de stradă găsești case de pariuri sau de amanet ceea ce mi se pare fabulos și am vrut să construiesc o poveste în care oamenii sunt captivi într-o astfel de realitate și trebuie să trăiască acolo.

Cât de tare te-ai lăsat inspirat de alți regizori ce fac filme de epocă/cu universuri imaginare bogate (de ex. Yorgos Lanthimos - Poor Things?) și dacă ne poți spune câteva influențe în caz că există?

Dacă ar trebui să numesc trei regizori care sunt pe feelingul meu aș spune: Martin Scorsesse, Roberto Benigni și de pe meleagul românesc, Nae Caranfil, pe care îl consider cel mai bun povestitor și poate cel mai bun regizor pe care l-a avut România.

Povestește-ne te rog despre colegii actori din film. Cum a fost să lucrezi alături de actori cu experiență precum Liviu Pintileasa, Vlad Drăgulin, Alin Florea și Ilona Brezoianu, dar și alături de cântărețe celebre precum Nicole Cherry, Loredana Groza și Andra?

Cu o parte dintre actori lucrez de foarte mulți ani, iar ei știu deja la ce mă aștept și ei împart un limbaj comun. Dar a existat o parte dintre actori cu care nu am lucrat niciodată și la care am observat un lucru foarte interesant. Actorii își doresc să lucreze alături de mine, pentru că obsesia mea în momentul în care lucrez cu un actor este ca acesta să înțeleagă ce înseamnă să ai cu adevărat succes. Sunt mai degrabă un antrenor de actori. De exemplu, vreau ca un actor să meargă la teatru cu următoarea idee în cap: “În seara aceasta sigur voi avea succes”. Toată lumea cu care am lucrat a înțeles că există niște rigori pe care mi le impun și mie, astfel încât lucrurile să funcționeze. În ceea ce privește actorii amatori, cred că ei există în acest film în măsura în care se integrează organic și nu încearcă să pară altceva.

De ce să vadă oamenii “Căsătoria” la cinema din 6 decembrie?

Dintre toate filmele făcute în ultimii ani, văzute pe ecrane mici sau mari, acest film are calitatea de a fi fost gândit și construit special pentru marile ecrane, începând de la faptul că e tras pe peliculă și până la detaliile decorurilor și personajelor.