Mommy, de vineri pe ecrane
Al cincilea lungmetraj al lui Xavier Dolan (25 de ani), în cinematografele din ţară
Vinerea trecută a avut premiera Mommy/Mami (2014), în regia lui Xavier Dolan, film câştigător al Premiului Juriului la Cannes 2014.
Mommy/Mami (2014) este al cincilea lungmetraj al talentatului cineast canadian în vârstă de numai 25 de ani şi al patrulea care participă la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes. Prima vizită pe Croazetă a fost în 2009, la vârsta de 20 de ani, cu I Killed My Mother/Am omorât-o pe mama/J'ai tué ma mère, cu regia, scenariul şi rolul principal semnate şi interpretate tot de el. La sfârşitul proiecţiei, sala s-a ridicat şi a aplaudat în picioare timp de opt minute.
Mommy/Mami spune povestea emoţionantă a unei mame şi a fiului ei, un adolescent hiperactiv şi cu mari probleme de adaptare la societate, în vârstă de 15 ani. “Într-o Canada fictivă din anul 2015, în care guvernul a modificat legea serviciilor de sănătate” - aşa cum se spune la începutul filmului - o femeie de 46 de ani, văduvă şi cvasişomeră, are de ales dacă să locuiască împreună cu băiatul ei “mai special”, asumându-şi efectele crizelor sale, sau să îl interneze într-un sanatoriu, sub efectul unei legi recent introduse. Un ajutor neaşteptat se iveşte din partea unei vecine mutate de curând chiar vizavi. Între cei trei se naşte o relaţie specială, greu de descris.
“Încă de la primul meu film am vorbit foarte mult despre iubire”, spune Xavier Dolan într-un interviu despre cel mai recent film al său, Mommy. “Am vorbit despre adolescenţă, sechestrare, transexualitate. Despre Jackson Pollock (pictor american expresionist, 1912-1956 - n.r.) şi despre anii ‘90. Despre alienare şi homofobie, despre şcolile de corecţie, despre teoria cristalizării lui Stendhal sau despre sindromul Stockholm. Am vorbit şi în argou, am vorbit şi colorat. Am vorbit în engleză. Din când în când am vorbit şi mult aiurea. Ăsta e riscul atunci când vorbeşti despre anumite lucruri: poţi spune şi multe prostii.”
Mommy - “răzbunarea” mamei din I Killed My Mother (2009)
Tânărul regizor a decis pe cât posibil să se refere numai la chestiuni care îi sunt apropiate. Există câteva domenii pe care a ajuns să le cunoască destul de bine pentru a vrea să vorbească despre ele.
“Unul dintre aceste lucruri pe care-l cunosc şi iubesc mai presus decât pe toate celelalte şi care m-a inspirat mereu este cu siguranţă mama mea. Şi când spun mama, mă refer la MAMA, în sensul larg, la imaginea pe care ea o reprezintă”, spune Dolan.
“În perioada în care am făcut I Killed My Mother am simţit că am vrut să-mi pedepsesc mama. Acum, la cinci ani distanţă, îmi dau seama că, prin Mommy, am de-a face cu răzbunarea ei. Mai bine nu mă întrebaţi mai mult...”, a spus Xavier Dolan, în mai 2014, după premiera Mommy.
Mommy - “o poveste despre curaj, dragoste şi camaraderie”
Xavier Dolan spune că a văzut Mommy ca pe “un film întunecat în miezul lui, dar la suprafaţă poleit cu lumină şi căldură”.
“Scăldarea filmului în griul acela previzibil ar fi părut un clişeu ieftin. Eu am visat la un loc vesel în care Die şi Steve să locuiască, un loc unde totul e posibil. Mi-am jurat că voi face tot posibilul ca personajele mele să arate şi să sune la fel ca cei din suburbiile de unde provin eu, şi nu ca nişte caricaturi ale lor.”
Tânărul cineast canadian consideră că este crucial ca Mommy să fie “o poveste despre curaj, dragoste şi prietenie”. “Nu văd sensul în a face un film despre rataţi. La fel cum nu văd nici sensul în a te uita la un film despre aşa ceva.”
“Am o aversiune deosebită pentru orice act artistic care tinde să prezinte fiinţe umane prin intermediul eşecurilor lor. Acestea ar trebui definite de greutăţi, dar şi de sentimentele şi visele lor. De aceea, intenţia mea a fost să fac un film despre câştigători, indiferent de ce se întâmplă la final. Sper sincer că măcar asta am reuşit.”
Mommy versus I Killed My Mother
Despre asocierile care s-au făcut între primul şi cel mai recent film al său, Xavier Dolan spune: “Pot fi câteva paralele între primul meu film (I Killed My Mother - n. red.) şi Mommy. Dar numai la suprafaţă. În ceea ce mă priveşte, de la direcţie la ton, de la stilul actoricesc la partea vizuală, aceste două filme sunt pur şi simplu de pe două planete diferite. Unul se desfăşoară prin ochii unui adolescent capricios, celălalt prezintă greutăţile pe care o mamă le întâmpină. În afară de această importantă schimbare de perspectivă, iată încă un argument pentru care cele două filme sunt intrinsec diferite: I Killed My Mother pune accentul pe criza pubertăţii. Mommy e centrat pe criza existenţială. Mai mult decât atât, nu avea nici un sens să fac acelaşi film de două ori”, spune Dolan.
