Nedoriţii. Blocul 5 nu se predă: nu pentru orice Goliat există şi un David
Regizorul Ladj Ly se inspiră din istoria propriei familii pentru a spune o poveste despre cei dezavantajaţi
Acum cinci ani, Ladj Ly lua lumea pe nepregătite cu al său Les Misérables, debut premiat cu Premiul juriului la festivalul de la Cannes şi nominalizat în 2020 la Oscarul pentru Cel mai bun film străin. Lungmetrajul a câştigat, de altfel, şi cel mai râvnit trofeu al industriei de film franceze, César-ul pentru Cel mai bun film. O frescă a tensiunilor sociale dintr-o suburbie a Parisului, Montfermeil (filmul împrumută titlul de la Victor Hugo pentru că mare parte din acţiunea celebrului roman al acestuia are loc în Montfermeil), debutul în lungmetraj al lui Ly este fără îndoială unul dintre cele mai memorabile şi percutante filme franceze ale ultimului deceniu.
Cu Nedoriţii. Blocul 5 nu se predă/Les Indésirables, Ly se întoarce în Montfermeil pentru a spune o poveste despre conflictul dintre cei puternici şi cei complet lipsiţi de putere, dând o voce acestora din urmă, năpăstuiţilor, nedoriţilor şi invizibililor. În centrul atenţiei este Haby (Anta Diaw), imigrantă de generaţia a doua care simte nevoie să reacţioneze când află că un plan urbanistic local ameninţă căminele familiilor de imigranţi înghesuite în blocurile sociale din oraş.
Eficienţa lui Nedoriţii este în parte ştirbită din cauza faptului că filmul preia - dar doar până la un punct - o formulă foarte populară în cinematograful american, aceea a underdog-ului, protagonistul lipsit de resurse şi influenţă care, prin efort şi darul de a insufla entuziasm, reuşeşte să-şi croiască propriul drum în lume, chiar dacă oponenţii săi sunt mult mai bine situaţi în ierarhia socială. Prima parte a filmului pare o idee prea familiară şi previzibilă, dar acest reproş se stinge în momentul când afli că Nedoriţii este mult mai conectat la realitate decât te-ai fi aşteptat: însăşi familia regizorului a fost victima unui plan de urbanism similar, gata să-i izgonească pe indezirabilii titulari din apartamentele sociale ieftine pentru a creşte preţul pieţei.
În colţul opus al ringului, faţă în faţă cu Haby, se află Pierre Forges (Alexis Manenti, actor care poate fi văzut la TIFF şi în Guardians of the Formula, unul dintre filmele sârbeşti cel mai bine primite în ultimii ani), medic ajuns primar interimar după moartea neaşteptată a primarului în funcţie. Ascuns în spatele unui "bine comun" (binele cui, ar trebui să întrebăm), Forges este gata de orice pentru a duce la bun sfârşit planurile primăriei, chiar dacă asta înseamnă dezrădăcinarea a sute de familii.
Nedoriţii spune o poveste veche de când lumea, despre abuzul de putere al celor care o deţin şi aparenta neputinţă a celor pe care societatea vrea să-i menţină neputincioşi, muţi şi invizibili. Desigur, Manenti, a cărui fizionomie aproape antipatică este împietrită într-o mască a indiferenţei, este ales cu mâna pentru a deveni antagonistul acestui film unde tensiunile sunt ţinute în frâu până când nu se mai poate. Ly ne pune în faţă o oglindă strâmbă a unei societăţi, unde egalitatea de şanse şi drepturi este doar demagogie. Nu ne va plăcea ce vedem în oglindă şi, totodată, nu ne va plăcea răspunsul când regizorul ne întreabă cât de drastic trebuie să acţioneze un nedorit doar pentru a fi văzut şi auzit.
Un reprezentant de seamă al cinema-ului social francez, Ly aminteşte de câteva dintre titlurile cele mai relevante americane pe seama rasismului. Trebuie menţionate aici excelentele When They See Us (disponibil pe Netflix, cronica aici), The Night Of (disponibil pe Max, cronica aici) şi Seven Seconds (Netflix). Ca şi Nedoriţii, aceste titluri sunt oglinzi în care ar trebui să ne uităm pentru ca apoi să nu mai putem spune că nu am ştiut...
La TIFF, Nedoriţii. Blocul 5 nu se predă mai poate fi văzut luni (21.45, Iulius Parc Open Air) şi sâmbătă (21.00, Casa de cultură a studenţilor). Se va lansa în cinematografe, în întreaga ţară, pe 17 iulie, ocazie cu care vom publica şi un interviu exclusiv cu regizorul Ladj Ly.
