Nu degeaba este seria de animație cu cele mai mari încasări: Despicable Me 4 îl readuce pe Gru în formă maximă
Un film în care binele și răul se înfruntă într-un mod super-creativ, Despicable Me 4
Filmul de animație Despicable Me 4, care va avea premiera pe 5 iulie, nu este unul al învățăturilor adânci, dar nici nu trebuie. Pentru cei care caută un moment de evadare care să le însenineze frunțile timp de o oră și jumătate, sau, mai bine zis, un film în care binele și răul se înfruntă într-un mod super-creativ, Despicable Me 4 este exact ce trebuie.
Seria Despicable Me (Sunt un mic ticălos) a generat încasări care vorbesc de la sine. În 2023, de exemplu, a depășit seria de animație Shrek în clasamentul celei mai de succes serii de animație a tuturor timpurilor, cu încasări (la vremea respectivă) de 4,6 miliarde de dolari la nivel global, prin urmare era normal ca Despicable Me să ajungă și la episodul cu numărul 4. Ca un fapt divers, însă, la acest film se lucrează de ceva vreme, mai precis chiar din 2017, data la care apărea Despicable Me 3.
Firește, Gru, personajul principal, și Liga Anti-Ticăloșilor apar și ele din nou, de data asta pentru a opri un nou personaj negativ pe nume Maxime Le Mal, care ne dezvăluie faptul că din arsenalul cel mai corect al unui ticălos nu pot să lipsească gândacii, care sunt rezistenți la orice, iar dacă un ticălos vrea să aibă o oarecare anvergură, trebuie să se și transforme într-un gândac, ceea ce Maxime face.
Pentru că răutatea acestui ticălos cu accent francez (regizorul american al lui Despicable Me 4, Chris Renaud, s-a stabilit de ceva vreme la Paris) depășește orice imaginație, Gru este nevoit să se mute împreună cu toată familia într-o localitate numită Mayflower, unde membrii familiei, de la Gru însuși până la ultimul său copil, își schimbă identitatea. De aici și comicul de situație de tip "Fish out of water", adică de personaje care sunt nevoite să se adapteze unor situații cu care nu sunt obișnuite (ex: soția lui Gru devine coafeză de ocazie într-un salon unde arde părul unei cliente; Gru însuși, deși nu se pricepe, joacă tenis cu vecinul său pentru a-și face prieteni în cartier etc. etc.).
Din acest punct, însă, noi și noi sub-plot-uri se deschid, pentru că fiica vecinului cu care Gru încearcă să se întovărășească îl silește pe acesta să comită un ditamai jaful pentru a nu-i dezvălui identitatea, motiv pentru regizor să aștearnă alte și alte situații comice, din care Gru (care, sincer, nu prea are chef de acest jaf) să iasă mai mult sau mai puțin șifonat. Așa cum se întâmplă întotdeauna în filme, însă, Maxime Le Mal îi ia urma la un moment dat lui Gru, iar înfruntarea este cumplită. Firește, ocazie pentru regizor să arunce cele mai inventive situații-limită în desfășurarea filmului, noi și noi ustensile criminale, de care Maxime Le Mal se folosește cu toată îndemânarea de care e capabil, ba chiar și minioni pe steroizi, cu alte cuvinte modificați în laborator de așa manieră încât să maximizeze (no pun intended) șansele de reușită ale lui Gru cât mai mult posibil.
Dincolo de plot însă, Despicable Me 4 nu este un film al învățăturilor adânci, dar poate nici nu trebuie. Dimpotrivă, el este cu precădere un film al gimmick-urilor, cu alte cuvinte al găselnițelor tehnice care înclină de o parte sau alta balanța forțelor care se înfruntă în film. Nimic rău în asta, desigur, doar că singura idee cu bătaie oarecum mai lungă care se desprinde din film (prezentă de altfel și în celelalte episoade ale seriei) este străvechea idee machiaveliană conform căreia alegerea nu este între bine și rău, ci mai degrabă între cel mai mare și cel mai mic rău. Aceast quid pro quo care implică binele și răul, prin urmare, face posibil ca un fost super-ticălos, un ticălos cândva de talie mare, cum este și Gru, care sub exact această identitate a plecat la drum în primul episod (vezi al doilea său nume - Felonius, parafrază a englezescului felony), să ajungă, treptat să lucreze cu și pentru forțele binelui.
Pentru cei care caută însă o distracție care să le însenineze frunțile timp de o oră și jumătate și care să nu ridice probleme existențiale, Despicable Me 4 este exact ce trebuie, nemaivorbind de faptul că Gru rămâne același mizantrop haios, capabil să livreze replici amuzante în cele mai cringe momente, de unde, cel mai probabil, și o mare parte din succesul seriei. Sigur, este de remarcat în același timp și cast-ul de zile mari pe care îl scoate la înaintare regizorul, personajele fiind interpretate de vocile unor Will Ferell, Sofia Vergara, ba chiar și Stephen Colbert. Nu în ultimul rând, însă, este de remarcat și critica de întâmpinare a celor de la Variety, care se întreabă ce aduce cu adevărat nou acest episod personajelor deja cunoscute ale seriei, sugerând, în același timp, faptul că acest film este suprapopulat cu personaje. Mai mult, critica amintită merge până acolo încât spune că este păcat faptul că cele trei fete ale lui Gru, Margo, Edith și Agnes nu sunt prezentate ca fiind mai mari de vârstă de la episodul anterior și până la acesta, din moment ce, spune aceeași cronică, ar fi interesant de văzut cum se comportă Gru cu acestea odată devenite adolescente. Pe de altă parte, Variety concluzionează afirmând că seria Despicable Me nu s-a luat niciodată în serios, iar episodul cu numărul 4 cu siguranță nu este momentul în care să înceapă s-o facă.
