Prizoniera propriului adevăr - Verity
Scriitoarea nedescoperită Lowen Ashleigh este angajată să termine seria de cărți a renumitei Verity Crawford, o sarcină care îi va schimba viața în moduri nebănuite
Autoarea americană Colleen Hoover este cunoscută publicului pentru romane precum It Ends With Us sau Regretting You, care au avut deja parte de ecranizări, unele înconjurate de mai multe controverse decât altele. Dacă majoritatea scrierilor ei se încadrează genului de dragoste, Verity adaugă stratul mai matur și întunecat al thrillerului psihologic. Regizată de nominalizatul la Emmy Michael Showalter, drama urmărește două autoare a căror vieți încep să se suprapună, cu o distribuție de excepție.
Verity Crawford (Anne Hathaway), autoarea unei populare serii de cărți polițiste scrise din perspectiva antagonistului, suferă un accident și rămâne paralizată, fără a mai putea vorbi sau merge, la scurt timp după ce fiica ei de 8 ani moare înecată. Lowen Ashleigh (Dakota Johnson), o scriitoare necunoscută și împătimită a aceluiași gen, se găsește nevoită să termine ceea ce personajul titular a început. Ca să ducă sarcina la capăt, ea se mută în enorma casă de lângă lac, în afara orașului, pentru a locui cu familia Crawford - Verity, soțul ei Jeremy (Josh Hartnett), fiul lor Crew (Brady Wagner) și asistenta Anna (Irina Dvorovenko). Însă o dată ce descoperă autobiografia autoarei și începe să o citească, lucruri tot mai ciudate par să îi atragă atenția.
Imagini din prezent sunt alternate cu flashback-uri din textele lui Verity, în care se prezintă povestea de dragoste dintre ea și Jeremy și ce a dus la stingerea flăcării pasionale de la început. După cum spune chiar ea în introducere: „Cuvintele unui scriitor trebuie să fie sincere, sângeroase și puțin terifiante”. Iar autobiografia nu ar trebui scrisă cu intenția de creiona o imagine personală pozitivă, ci din contra. Bineînțeles, imaginația unui autor nu are limite, iar pentru a putea descrie situații și personaje atât de tulburătoare ca cele din thrillerele celor două femei cu o acuratețe impresionantă e nevoie de o oarecare latură întunecată. Dar cât de departe merge acest întuneric, mai ales când gelozia pune stăpânire pe ele? Și este oare Jeremy victima inocentă a sorții așa cum vrea să pară?
Una are aparent tot ce și-ar putea dori și nu e fericită, cealaltă nu are nimic și râvnește la tot, chiar cu prețul de a înlocui pe cineva. Cel mai înfiorător aspect al filmului rezidă în transformarea treptată și conștientă a lui Lowen în Verity, de la stilul de a scrie și până la casă, îmbrăcăminte și chiar la povestea de dragoste cu Jeremy. Încetul cu încetul, protagonista încearcă să îi fure întreaga viață. Însă nimic nu e ce pare a fi, iar linia dintre realitate și ficțiune se subțiază tot mai mult cu fiecare cuvânt scris de Verity și citit de Lowen. Finalul deschis al dramei și faptul că nu s-a apelat la elemente supranaturale pentru a spori frica, ba chiar totul e foarte realist și plauzibil, dau chiar mai mult de gândit audienței. Care este adevărul?
Cu o cromatică în nuanțe de gri și maro, potrivită pentru atmosfera stranie în care se desfășoară acțiunea, și cu o coloană sonoră ce induce chiar mai multă anxietate, Verity devine înfricoșător într-un mod profund psihologic și atinge subiecte de actualitate precum manipularea adevărului și ce înseamnă de fapt fericirea, iubirea sau succesul. Câteodată, poveștile pe care ni le spunem despre noi înșine și despre evenimentele prin care trecem reprezintă un adevăr subiectiv. Iar dacă nu suntem atenți, putem ajunge prizonierii propriului adevăr, la fel ca personajele filmului.
