Să nu ucizi: despre eroi solitari

Filmul pune în discuție un subiect incomod - cei care decid, care împart viața și moartea, până unde sunt gata să meargă cu eludarea legii? Dar cei care observă încălcarea legii, până când nu vor lua atitudine?

Drama Să nu ucizi, despre un erou solitar în lupta cu un sistem corupt, care și-a încălcat menirea și angajamentul - de a trata pacienții, are premiera vineri, 1 martie, în 30 de orașe ale țării.

Filmul, cu un protagonist memorabil (jucat de Alexandru Suciu), este inspirat de recentul caz real „Hexi Pharma”, al dezinfectanților diluați livrați către sute de spitale, în perioada 2010-2017. Este regizat și scris de duo-ul Cătălin Rotaru-Gabi Virginia Șarga, care concurau în 2016 pentru trofeul Palme d'Or cu scurtmetrajul  4:15 PM Sfârșitul lumii.

Tema filmului se înscrie în preocupările „Noului Val” românesc. Similar ca mediu de evoluție a acțiunii și problematică antologicului Moartea domnului Lăzărescu (2005), filmul se înscrie într-o tematică de care s-au arătat interesate mai multe producții de după Revoluție, începând cu Prea târziu (1996, Lucian Pintilie). Cât privește filmele din perioada comunistă, Mere roșii, cu Mircea Diaconu, surprindea eforturile unui tânăr medic de a salva pacienții cu orice preț. Fără a fi un film despre lupta unui om împotriva sistemului corupt, precum Să nu ucizi, pentru că cenzura nu ar fi permis asta, și Mere roșii era un film despre un medic dedicat.

Momentul producției Să nu ucizi e unul fericit. În anii recenți, în România s-a pus din ce în ce mai mult la îndoială corectitudinea sistemului, au apărut primii condamnați pentru cazuri de corupție, ceea ce nu s-a întâmplat în decenii. Filmul pune la îndoială moralitatea medicilor, nu și eficiența lor, și pune în discuție un subiect incomod - și anume până unde suntem dispuși să facem compromisuri. Iar cei care decid, care împart viața și moartea, până unde sunt gata să meargă cu eludarea legii.

Să nu ucizi spune povestea lui Cristian, un chirurg pediatru tânăr şi ambițios, pe care pierderea unui pacient, în urma unei operații bine făcute, îl determină să își pună întrebări. Rezultatele analizelor, ce arată o septicemie contractată intraspitalicesc, îi confirmă bănuiala că dezinfectantele din spital nu sunt eficiente. Pornește o investigație pe cont propriu și află că substanțele sunt diluate de aproape 10 ori. Eforturile sale fără succes de a alerta conducerea spitalului și chiar foruri mai înalte îl transformă într-un Sisif în lupta cu o corupție sistemică. 

Protagonistul, jucat cu nerv de Alexandru Suciu, este un om al principiilor. În multe scene personajul principal, doctorul Cristian, e urmărit tăcând sau gândind, arătând un personaj reflexiv, cu un plan mental important în raport cu realitatea imediată. Camera duo-ul Cătălin Rotaru-Gabi Virginia Șarga este focusată pe fețe, personajul e urmărit în mașină, în cabinet, pe holurile spitalelor, preponderent din spate, arătând fervoarea și implicarea cu care regizorii merg pe urmele protagonistului dar poate și pentru a imprima ideea de realitate imediată și evenimente care se întâmplă în timp real. Chiar acum, pe când parcurgem aceste rânduri, sau în timp ce urmărim filmul, noi fapte de corupție se întâmplă în România... Imaginea este calibrată preponderent pentru scenele de interior; imaginea are tonuri de albastru, o sugestie poate a idealismului eroului principal.

O scenă din mijlocul filmului, în care doctorul vorbește cu părinții copilului decedat, în casa acestora, frizează un dialog absurd, in care părinții se gândesc cum își vor vizita la mormânt copilul pierdut; este o scenă reușită de dialog absurd, cu o foarte bună Carmen Florescu. 

Cătălin Rotaru a spus, la avanpremiera filmului Să nu ucizi de la Cinema Elvira Popescu din capitală, că „am fost șocați, ca majoritatea dintre dvs., de scandalul Hexi Pharma și am încercat să înțelegem - dincolo de revoltă - care este de fapt problema esențială - de ce s-au întâmplat aceste lucruri. Biocidele diluate au fost vândute spitalelor timp de peste 10 ani și, în timpul acesta, nimeni, nici măcar un medic, un asistent, un brancardier, un contabil, un manager, cineva, oricine... nu a spus nimic - nu știa? Era vorba de ignoranță? De indiferență? Culpă criminală?... aceste întrebări ni le-am pus: cum a fost posibil ca nimeni, mai mult de zece ani, să nu știe nimic. Așa am ajuns la ipoteza ficțională a existenței lui Cristian Badea” (medicul Cristian, protagonistul filmului - n.red)...

Regizoarea Gabi Virginia Șarga a replicat - „de fapt l-am întâlnit” (pe medicul care a inspirat personajul chirurgului Cristian  - n.red). „În timp ce am făcut filmul, am vorbit cu mai mulți doctori, pentru a afla dacă ce scriem este corect din punct de vedere medical și la final ne-au spus că povestea pe care o spunem noi este adevărată, dar că foarte mulți medici nu au curaj să recunoască asta [...] După ce au văzut filmul, doi medici ne-au spus că au avut această problemă, că au renunțat la luptă pentru că au familie și își doresc un loc de muncă”.

Legat de eforturile de realizare a filmului, producătoarea Adina Sădeanu a spus, la avanpremiera românească a filmului, că „a fost foarte greu, din mai multe motive, în primul rând logistic, pentru că am filmat într-un spital real, unde alături de noi oamenii sufereau de boli reale; dar am avut norocul să întâlnim medici și manageri din acest spital care ne-au ajutat foarte mult, au înțeles ce înseamnă acest film pentru noi și pentru public”.

Cristina Flutur a declarat la prima întâlnire cu publicul din capitală - „eu când am citit prima dată scenariul am tăcut multe minute; m-a emoționat, m-am gândit că nu e corect să se întâmple așa ceva”.

Tania Filip, în rolul figurii materne cu care Cristian și soția lui își împart micuțul apartament, a declarat -  „sunt impresionată de film; dincolo de calitățile artistice certe, este un act civic, o atitudine civică, un film care ne pune să ne întrebăm dacă e bine să stăm în banca noastră sau nu, care ne învată să avem o atitudine, să gândim mai departe de micul cerc de confort în care ne complacem”. Mare parte dintre actorii care apar în film i-au fost studenți Taniei Filip, iar aceasta a declarat că a fost impresionată de prestația lor artistică.

O spectatoare a remarcat, la sesiunea de Q&A de la finalul proiecției filmului de la Cinema Elvira Popescu, că Să nu ucizi este „un film despre a ne dezvăța de modul în care suntem participanți ai acestei societăți. Fiecare om poate lua atitudine în funcție de cum îl ține coloana vertebrală”.

Legat de impactul pe care cred că îl va avea filmul, regizorii au declarat - „Cred că primul nivel, al dramei, poate fi înțeles de oricine și am dori ca spectatorul să fie frustrat, tulburat, marcat, să nu rămână indiferent, închis în propria lui fericire, în confortul lui sufletesc” (Cătălin Rotaru). Pe de altă parte, regizoarea Gabi Virginia Șarga a completat: „Spectatorul poate să spună că acest film este o minciună, dar important e ca spectatorul să se implice. Atât scurtmetrajul (este vorba despre 4:15 PM Sfârșitul Lumii, care a fost selectat la Cannes și a concurat pentru Palme d'Or în 2016 - n.red.), cât și lungmetrajul au fost făcute cu un gând - ca spectatorii, nu doar cei români, ci și cei străini, să iasă cu niște întrebari, nu vrem să facem filme „călduțe”.

Să nu ucizi, proiect câștigător la concursul organizat de CNC în 2017, a fost filmat în luna noiembrie a aceluiași an. „Faptul că am putut să facem acest film într-un timp record se datorează și echipei extraordinare; au venit foarte mulți prieteni, oameni care ne-au ajutat necondiționat”.

Munca de documentare din partea regizorilor-scenariști a fost de două luni. Jurnaliștii de investigație care au adus la lumină cazul „Hexi Pharma” nu au fost implicați în proiect.

Filmul a avut premiera mondială la Festivalul de la Varșovia, unde a concurat pentru trofeu. „Publicul a fost foarte interesat de subiectul filmului, Polonia se confruntă cu aceeași problemă și au vrut să afle ce vrem să facem dincolo de film, mai departe. Avem un parteneriat cu Transparency International‎ - ne dorim ca, după film, să naștem dezbateri și discuții printr-o campanie de awareness, astfel încât publicul să știe cum să reacționeze și ce să facă dacă ajunge în astfel de situații”, a concluzionat producătoarea Adina Sădeanu.