Sălile de cinema: ai cu cine, poate ai unde, dar ai şi cu ce?

Bancul cu sexul studenţesc, aplicat la cinematografie

Joia trecută a venit anunţul că rata de incidenţă a cazurilor de covid-19 în Bucureşti a scăzut sub trei la mia de locuitori, prin urmare anumite afaceri s-ar putea redeschide. Desigur, ne bucurăm de o cafea bună într-o cafenea sau de o ciorbă de burtă într-un restaurant, dar pe noi şi pe cititorii noştri ne interesează altceva: da, cinematografele se pot deschide. Dar de ce să se deschidă? Iată mai jos motivele pentru care consumul de cinema nu va reveni la normal foarte curând... Este incredibil modul cum presa dezinformează în această situaţie, anunţând triumfător că "se deschid cinematografele". Problema este că acest enunţ lipsit de echivoc face o confuzie bizară între o posibilitate şi o certitudine. Da, cinematografele se pot deschide. Dar nu, cele mai multe nu se deschid.

Faptul că autorităţile dau undă verde deschiderii cinematografelor nu înseamnă că este rentabil pentru acestea să se deschidă. În spatele bunei funcţionări a unui cinematograf se află mult mai multe persoane şi mult mai multe acţiuni decât poate percepe publicul care, după ce îşi achiziţionează un bilet online, poate intra în sală fără să dea ochii cu vreun angajat al cinematografului. Revenirea la un program de lucru a acestor angajaţi şi redeschiderea propriu-zisă a unui cinematograf necesită o planificare şi calcule complet străine atât publicului, cât şi autorităţilor.

Consumul de cinema este un ecosistem cu trei factori: publicul, sălile de cinema (li se mai zice "exploatanţi") şi distribuitorii de film. Orice dezechilibru între aceşti trei factori afectează profund industria. Până nu demult, lipsa publicului sau inapetenţa lui pentru cinema era singura mare problemă a ecosistemului, dar degeaba ai public şi săli dacă nu ai filme. Sau degeaba ai public şi filme dacă nu ai săli. Iată o versiune mult mai puţin amuzantă a "bancului cu sex studenţesc"...

Da, poate că publicul vrea să se întoarcă la cinema, deşi un sondaj Cinemagia ne arăta anul trecut că numai aproximativ unul din doi spectatori sunt dispuşi să vină la film în condiţiile de acum. Da, poate că sălile au voie de la autorităţi să se deschidă. Dar ce faci dacă distribuitorii vor să ţină filmele în sertar? Cel puţin în cazul distribuitorilor de filme de Hollywood decizia nici măcar nu le aparţine distribuitorilor români, ci vine de departe, de la cei care au plătit zeci şi sute de milioane de dolari pentru filme precum Wonder Woman 1984, animaţia Soul sau Godzilla vs. Kong. Ce altceva să facă distribuitorii de aici dacă nu să asculte de studiourile producătoare care iau decizii globale?

Da, unele cinematografe se vor redeschide, dar o vor face sălile mici, cu echipe reduse şi cu ofertă de nişă. Iar aceste cinematografe, o dată redeschise, vor oferi spectatorilor filme deja distribuite, într-o soluţie de avarie. Este, adevărat, un zvâcnet de viaţă, dar marea piaţă a consumului de cinema rămâne în nemişcare...

Reţelele de cinematografe şi distribuitorii nu au cum să nu ia în calcul faptul că incidenţa cazurilor poate creşte de la o zi la alta (ceea ce s-a întâmplat, de altfel, şi toamna trecută), mai ales în contextul răspândirii formei mai contagioase a virusului şi a posibilităţii redeschiderii şcolilor. Dacă şi pentru o cafenea e dificil logistic să se deschidă azi pentru a se închide mâine, pentru un cinematograf o astfel de acţiune vine cu mult mai multe costuri şi complicaţii.

La începutul pandemiei nu ne-am fi aşteptat ca această criză a sălilor de cinema să persiste atât de mult timp, dar sunt mari şanse ca ea să nu se termine prea curând, mai ales dată fiind reticenţa surprinzător de mare a românilor şi a oamenilor din întreaga lume în faţa vaccinului anticovid. Rămânem aici pentru a consemna evoluţia situaţiei. Până atunci, te ţinem la curent cu posibilităţi de pe platformele de streaming...

Foto: Depositphotos