Nu stăm acum să săpăm cât de fidel istoriei este Bonnie & Clyde, dar nu putem contesta un lucru extrem de clar: apărut în 1967 filmul regizat de Arthur Penn este tăticul violenţei fără limită şi generalizate care a împânzit ulterior marile ecrane. De fapt filmul a părut atât de violent în contextul vremurilor, încât unii critici, după ce l-au desfiinţat din acest motiv, au început o companie împotriva excesului de violenţă din filme. La 30 de ani după sfârşitul sângeros al celebrilor bandiţi Clyde Barrow şi Bonnie Parker, filmul îi retransformă în eroi pentru generaţiile tinere cu melanjul său de aluzii sexuale şi violenţă fără limită. Este una din primele producţii mari de la Hollywood care apelează la efecte speciale mecanice pentru a sublinia efectul împuşcăturilor asupra corpului uman, mici cantităţi de sânge fals fiind împroşcate în jurul actorilor.
