Serialul The Doll Factory, un cristal cu multe fațete, din 8 ianuarie la Epic Drama. Interviu cu actorii

„Corpul femeii este tema dominantă aici, unde acesta este împărțit și consumat de bărbați”, scrie The Guardian

Epoca Londrei victoriene, ce ni-i dădea pe Jack Spintecătorul, pe Frankenstein, pe Dr. Jekyll și Mr. Hyde, revine în atenția noastră odată cu lansarea serialului The Doll Factory/Fabrica de păpuși, ce va avea premiera în data de 8 ianuarie, la ora 22, pe canalul de televiziune Epic Drama. Serialul se bazează pe best-sellerul cu același nume, scris de scriitoarea britanică Elizabeth Mcneal.

Serialul, construit pe acest background întunecat și plin de mister al Londrei victoriene, se relevă ca un cristal cu multe fațete, căci îmbină o emoționantă poveste de dragoste, cu un plot polițist despre o crimă și o răpire, în cele din urmă vorbind despre ascensiunea unei femei în lumea artistică prerafaelită - Iris (jucată de Esmé Creed-Miles, actriță britanică protagonistă în serialul Hanna, al Amazon Prime Video).

Serialul Epic Drama, regizat de Sacha Polak (Hanna, Dirty God), are la bază romanul omonim, tradus în peste 20 de teritorii, inclusiv România, scenariul fiind scris de Charley Miles (In Memoriam, Blackthorn).

Palatul de cristal, o imensă clădire din sticlă în stil victorian, care a fost construită la Londra în 1851 pentru a găzdui prima expoziție mondială, este un laitmotiv al serialului, apărând pe generic dar și în centrul unei scene importante, cea în care Silas (Éanna Hardwicke), un taxidermist, se îndrăgostește de Iris (Creed-Miles), o lucrătoare într-un atelier de pictat păpuși, cu veleități de viitoare mare pictoriță.

Dornică să devină o artistă cu drepturi depline, ceea ce - pentru o femeie fără posibilități financiare din Londra anului 1850 - nu era decât un vis, Iris speră să facă un târg cu Louis (George Webster): dacă îi permite să o picteze, el o va învăța tot ce știe. Dar femeile continuă să dispară în Londra, iar Louis și sora lui, Clarissa, par suspecții implicați în acest caz. Iris ar putea intra în gura leului apropiindu-se de Louis în acest serial difuzat de Epic Drama.

Cinemagia a avut ocazia să-i intervieveze pe patru dintre principalii actori ai serialului - pe Freddy Carter (Gideon în serial, cunoscut publicului de la noi pentru rolul din serialul Shadow and Bone), pe George Webster (Louis, carismatic membru al Confreriei prerafaelită), pe Saoirse-Monica Jackson (Bluebell în serial, o femeie de moravuri ușoare) și Eanna Hardwicke (taxidermistul Silas, cunoscut pentru rolurile din Normal People și Fate: The Winx Saga al Netflix) și vă prezintă cele mai interesante răspunsuri.

Ce v-a frapat cel mai mult la lumea victoriană descrisă în serial și la personajul pe care îl interpretați?

George Webster:  Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost iluminarea. S-a folosit multă lumină naturală, cu lumânări și alte chestii de genul acesta. Îți dai seama cât de întuneric era fără inventarea becului... O mare invenție, cred că suntem cu toții de acord. Mai ales aici. Adică, tipii ăștia trăiesc fără becuri. Da, și aerul, de asemenea, pentru că - cu tot acel cărbune care arde - nările îți sunt negre, pline de funingine, la finalul zilei, din cauza fumului de cărbune.

Saoirse-Monica Jackson: ...și lipsa apei curente, a dreptului de vot al femeilor... Slavă Domnului! [că lucrurile s-au schimbat în bine - n.red]

Freddy Carter: Aș spune că ceea ce m-a frapat la această producție și la modul în care a fost pusă la punct a fost faptul că Londra victoriană și epoca victoriană sunt ceva cu care suntem foarte familiarizați ca public [din alte producții - n.red]. Dar acest lucru a fost ușor diferit în cazul de față, în sensul că s-a simțit mult mai ancorat în realitate, nu a fost nimic strident, dar nici reținut; toată lumea era încorsetată, fără să spună ce simțea; s-a simțit totul foarte prezent [a fi prezent înseamnă, în jargonul actorilor, a fi pe deplin conștient de momentul prezent. Senzațiile par adesea mai clare. Cei care stau în această stare prezentă raportează frecvent un sentiment de a experimenta viața "așa cum este ea cu adevărat" și de a fi "liberi de iluzii" - n.red].

Saoirse-Monica Jackson: Da, nu s-a simțit deloc ca un tribut adus perioadei sau ca o pastișă.

Freddy Carter: Totul a fost foarte direct, nemijlocit.

Éanna Hardwicke: A fost o epocă interesantă. Cred că acesta a fost lucrul care m-a frapat, se întâmplau multe lucruri, era o schimbare în aer. Și erau multe lucruri care nu se schimbau. Erau multe lucruri care erau brutale. Erau mișcări mari în artă și știință și se simțea că oamenii erau toți pe cale să facă avere sau să-și croiască un drum în societate. Și acesta este un cadru al poveștii cu adevărat interesant, este o agitație în cartea lui Elizabeth Macneal, pe care cred că scenarista Charley Miles a reușit să o capteze în adaptare, care s-a simțit, din nou, ca o noutate, pentru că nu este întotdeauna ceea ce suntem obișnuiți să vedem în acea perioadă, știți?

George Webster: Ce m-a atras la Louis Frost, și presupun că este un lucru similar pentru toți, e că personajele au fost atât de bine realizate încă din scenariu; sunt tridimensionale, încât atracția este imediată, pentru că sunt atât de multe lucruri de care să te folosești [ca actor - n.red.]. Nu a fost o muncă grea ca actor să te adâncești în aceste personaje. A fost aproape o plăcere. E așa cum ar trebui să fie. E ca și cum îți pui haina pe tine și, gata, ești acolo, a fost cu siguranță unul dintre lucrurile atractive.

Saoirse-Monica Jackson: Și, dincolo de faptul că fiecare personaj este atât de bine dezvoltat, complet, fiecare este reprezentat de ceea ce face din punct de vedere profesional și este complet obsedat de ceea ce face; și, fie încearcă să iasă din acea identitate și să devină ceva mai mare decât cutia în care a fost pus, fie stă foarte fericit în ea și nu lasă pe nimeni altcineva să intre. Așa că m-a atras a lucra între aceste limite și în scenele de ansamblu.

Freddy Carter: Am fost interesat de calitatea de "outsider" a lui Silas. Și cred că acesta este un bun punct de plecare pentru a începe o poveste - ești în exterior, dorind să fii în rândul înaltei societăți sau în rândul artiștilor cool sau al oamenilor de știință; acesta a fost un punct de plecare frumos.

Freddy Carter: Există un mister legat de o crimă în serial, iar ceea ce a fost foarte interesant de făcut și de jucat a fost cât de mult se dă în vileag personajul tău. Cred că trei dintre cei de aici sunt probabil suspecți la un moment dat în serial, iar să te joci cu cât de periculos îți faci personajul sau cât de viabil este ca suspect a fost ceva cu care m-am distrat foarte mult creând.

George Webster: Da, presupun că oricare dintre ei ar putea să facă [aceste crime în serie - n.red.]. Oricare dintre ei are motivația de a face acest gen de lucruri. Și cred că asta ține publicul în fața ecranului - să ghicească și să se joace ei înșiși de-a detectivul, mai degrabă decât să avem un detectiv - de fapt, nu există un personaj detectiv - femeile mor și nimeni nu pare să acorde atenție la asta cu adevărat...

Saoirse-Monica Jackson: Albie [copilul jucat de Reece Kenwyne-Mpudzi - n.red] este, într-un fel, detectivul!

Éanna Hardwicke: Așa este! El e detectivul! El este persoana căreia îi pasă suficient de mult [de ce se întâmplă cu femeile - n.red.] și care face legăturile necesare pentru a atrage atenția asupra disparițiilor. Și da, există o senzație grozavă că vinovatul este peste tot în jurul tău. Ca și cum ar exista un anumit sentiment de amenințare încă de la început. Și cred că asta se simte în aer, ceea ce e mișto. Adică, există o amenințare foarte reală. Presupun că Iris se află într-o lume înfricoșătoare și nu știe exact în cine să aibă încredere. Așa că da, nu este vorba doar de indivizi, ci este și un mediu amenințător în care ea pășește, ceea ce cred că este fidel acelor vremuri pentru femei. Sentimentul că nu ești foarte sigură dacă poți avea încredere în cineva.

Freddy Carter: Cred că citirea romanului lui Elizabeth McNeil, Fabrica de păpuși, pe care se bazează serialul TV, a fost de mare ajutor, deoarece este atât de bine documentat și de amănunțit. Iar ea adoră să găsească aceste mici detalii din perioada respectivă pe care poți să te bazezi și să tragi cu adevărat un fir și să te duci în gaura iepurelui pentru a le cerceta. Așa că simpla citire a cărții mi-a aprins imaginația și m-a făcut să cercetez tot felul de lucruri.

Éanna Hardwicke: Este clar că Elizabeth cunoaște și iubește cultura victoriană, o cunoaște foarte bine. Și chiar și până la alegerea cuvintelor pe care le folosește. Mi se pare foarte informativ să văd limbajul pe care l-a folosit, chiar și înjurăturile și toate astea mi-au dat senzația că asta mă pune într-o stare de spirit victoriană. Și, de asemenea, ea descrie locuri reale. Așa că, într-o zi, am ieșit la plimbare și am bifat toate acoperișurile Londrei pe care ea le are în poveste. Este mișto să vezi ce este la fel. Evident, în acest oraș, esențialul este plasat în Soho, Strada Charlotte din inima Londrei, și mai jos, pe artera The Strand, iar acea alee din fața magazinului [taxidermistului din serial - n.red.] este încă acolo. Nu este o alee pe care să vrei să mergi. Poți să te plimbi și să-ți dai seama de tipurile de dinamică. Soho este locul unde te-ai dus să te distrezi. Strand este locul unde erau magazinele și alte lucruri... Da, așa cum a spus Freddy, cartea noastră este atât de bine concepută și imaginată... Asta a fost rampa noastră de lansare în poveste.

George Webster: Louis este singurul membru fictiv pe care îl avem în grupul de artiști care a revoluționat arta în Londra victoriană. Așadar, o mare parte din cercetările mele istorice au fost despre acel grup de oameni. Și sunt atât de multe lucruri acolo, nu doar picturile lor, dar lucrurile despre care pictau - erau numai teorii, mituri și legende, iar ei erau ca niște fani ai acestor lucruri. Iar eu sunt un tocilar, așa că m-am gândit: „Deci se uitau la Regele Arthur așa cum eu m-aș uita la Superman sau ceva de genul ăsta. Și încercând să imit acele idealuri a fost o primă incursiune în lumea acestor tipi, plus scenariul și cartea - raspunsul la orice întrebare pe care o ai... e acolo. Iar asta e grozav.

Freddy Carter: Vă mulțumesc foarte mult pentru că ați spus că mi se potrivește, cu siguranță mă distrez foarte mult făcând aceste personaje extraordinare. Iar costumele și scenografia ne ajută foarte mult. Iar în cazul The Doll Factory, saltul de imaginație a fost mult mai ușor de făcut datorită muncii pe care au depus-o alți oameni. Și, la fel, în Shadow and Bone, munca din spatele scenei, care durează luni și luni de zile, este cea care are un impact uriaș pentru noi, actorii. Ei creează atmosfera, iar noi suntem acolo trăind în ea. Da, așa că mă distrez foarte mult lucrând la acest gen de seriale. Sper să mai fac și altele.  

Éanna Hardwicke: Aceasta este o întrebare grozavă!. Pentru că iubesc povestea lui Frankenstein și povestea Dr. Jekyll și Mr. Hyde. Sunt grozave. Scriitura este atât de bună în aceste povești. Și e ceva legat de anii 1800, când oamenii erau pur și simplu fascinați de anatomia umană și, de asemenea, de ocultism, de ideea că existau oameni interesați de magia neagră și de folosirea științei pentru a crea o specie nouă, evoluată. Așadar, este o intersecție cu adevărat ciudată și bizară de interese. Și da, îmi imaginez că pasiunea lui Silas pentru taxidermie, fascinația lui în ceea ce privește subiectul său este nelimitată. Cred că ar putea ajunge oriunde. Exista o mare imaginație în acea perioadă. Dacă imaginație este cuvântul potrivit. Da, ar putea sfârși prin a fi un doctor Frankenstein? Aș zice că și-ar fi pus singur piedici. Nu ar ajunge atât de departe...

Saoirse-Monica Jackson: Totul era sordid, nu-i așa? Cred că oamenii au adesea impresia că, atunci când ești pe platou, este ceva glamorous, dar pleci uneori, așa cum se spune în Irlanda, simțindu-te absolut mizerabil ["bogging" în original -  n.red]. Dar acest loc de muncă, în special, a fost atât de murdar... Aveai murdărie pe sub unghii și, bineînțeles, pe mâini, în special pentru personajul meu. Și nu este ceva față de care ai vrea să te împotrivești vreodată ca actor, pentru că face ca acel salt imaginativ să fie mult mai ușor. Dar m-am simțit destul de murdară. [râde]

George Webster: Da, cred la fel, era o acumulare de praf care exista în aer și se vede în serial, pentru că multe din recuzita și lucrurile de pe platou erau antichități din acea vreme. În cultura victoriană exista obiceiul adunării de lucruri, se cumpărau lucruri și acestea se acumulau peste tot. Nu exista această idee de a arunca lucrurile nefolositoare.

Éanna Hardwicke: Marie Kondo nu se născuse pe atunci...
Eu am avut ocazia să mă ocup de animale vii și moarte și mi-a plăcut foarte mult. Am avut de-a face cu un șobolan, eu și Liadán Dunlea, care o interpretează pe Flick, și a fost grozav. De fapt, a fost unul dintre acele momente în care te gândești: „Sunt îngrozit să fac asta. Nu vreau să fac asta”. Și apoi, imediat ce o faci, e grozav. E un șobolan mic și drăguț.

Saoirse-Monica Jackson: Da, nu e ca și cum te mușcă și mori [se râde -  n.red.]...