Speed: trei decenii de la premiera unui clasic

Iată câteva dintre meritele (dar şi problemele) unuia dintre cele mai iubite filme din anii '90

Anul 1994 i-a bucurat pe iubitorii filmului de acţiune cu câteva dintre clasicele genului, precum True Lies şi Clear and Present Danger, dar azi să discutăm despre Speed, film lansat în România acum exact trei decenii, pe 30 septembrie 1994. Iată mai jos de ce a fost Speed atât de popular, care sunt meritele sale, ce a însemnat pentru carierele actorilor principali, dar şi cum a fost primit în România. Speed se poate vedea pe Disney+.

Poate fi greu de crezut, dar Speed este un debut în regie. Olandezul Jan de Bont a fost directorul de imagine al unor filme extrem de vizibile în epocă, precum Die Hard, The Hunt for Red October şi Basic Instinct, iar Speed a fost unul dintre cele mai proeminente debuturi în regie din anii '90. Un alt regizor care pe atunci a reuşit o performanţă similară a fost David Fincher, care, după ce regizase doar videoclipuri, a debutat cu superproducţia Alien 3 în 1992.

Popularitatea lui Speed a fost evidentă încă de la lansare, action-ul cucerind atât criticii, cât şi publicul. Parcursul său în cinematografe a fost extrem de diferit faţă de cel al lui The Shawshank Redemption/Închisoarea îngerilor, care iniţial a fost considerat un eşec şi a avut nevoie de un an întreg pentru a deveni fenomenul ştiut de toată lumea. Lăudat pentru ritm, întorsăturile de situaţie, efectele speciale şi jocul actorilor, Speed a devenit încă de la lansare un clasic al genului.

Cu un buget de circa 30 de milioane de dolari, Speed avea să încaseze 350 de milioane la nivel global. În România filmul s-a lansat cu titlul Speed: Cursă infernală şi a fost văzut de 465.000 de români de-a lungul mai multor luni. Action-ul s-a clasat astfel pe locul al cincilea în topul încasărilor din acel an, după A doua cădere a Constantinopolului, True Lies, Jurassic Park (lansat în România la nouă luni după premiera mondială!) şi Mrs. Doubtfire.

Ca fapt divers, ritmul infernal al filmului a venit şi cu câteva neajunsuri pentru producţie. Montajul alert al unor scene diferite face ca Speed să fie unul din titlurile cu cele mai multe greşeli din anii '90, Imdb.com listând sute de greşeli de continuitate, inadvertenţe sau obiecte specifice producţiei uitate în cadru. Una dintre cele mai vizibile greşeli este la minutul 42, când într-o scenă şoferul împuşcat blochează accesul lui Annie la volanul autobuzului, iar în secvenţa următoare îl vedem mutat ca prin minune pe primele scaune.

În contrapartidă, Speed a oferit şi una dintre cele mai bune replici din filmele anilor '90, o replică relevantă pentru inechitatea socială. Când Jack îi spune antagonistului Howard Payne (Dennis Hopper) că e nebun, Payne i-o serveşte: "Nu, Jack. Numai sărăntocii sunt nebuni. Eu sunt excentric!". Este o replică ce aminteşte despre inechitatea de a considera un român care munceşte în Statele Unite drept un imigrant, în timp ce un american care munceşte în România este un "expat"...

Succesul lui Speed a fost o catapultă pentru carierele actorilor principali şi a regizorului. Speed l-a transformat pe Keanu Reeves într-un star al filmului de acţiune, deschizându-i uşa pentru rolul emblematic al carierei, cel din seria Matrix. Jan de Bont a regizat apoi Twister, un alt supersucces de la sfârşitul mileniului, doar că eşecul legendar al sequelul Speed 2: Cruise Control i-a afectat iremediabil cariera, olandezul regizând ulterior doar horror-ul The Haunting şi Lara Croft: Tomb Raider – The Cradle of Life, al cărui eşec financiar a pus capăt francizei cu Angelina Jolie în rolul titular.

În ce o priveşte pe Sandra Bullock, cariera ei ulterioară nu mai are nevoie de nicio prezentare, ea ajungând unul din starurile incontestabile de la Hollywood şi câştigătoare de Oscar pentru The Blind Side.

Sursa foto: Hepta.