Bani oferiți de oamenii de rând (cine alții?), euforici și dispuși să dea valoare emoțiilor lor mergând și în genunchi la filmele astea, afișând o supușenie greu de descris și înțeles. E un joc, o strategie propusă cu viclenie de Disney: dacă îi putea influența cumva, de ce să nu apeleze la nostalgie și familiar? Mulți au fost critici la adresa zvonului — că asta a fost prima dată: o teorie luată în râs —, zicând că e bizar și ridicol să se încerce așa ceva, ca după aceea, pierzându-și glasul în mulțimea de entuziaști, să se lase și ei conduși de un optimism pe care, e evident, nu-l împărtășeau înainte. Reduși la tăcere de un praf în ochi orgasmic, cei căutați și luați la țintă vor fi prezenți și gălăgioși. Disney, de cealaltă parte, va zâmbi din nou; ecoul râsetelor lor malefice va răsuna din nou.