Tracker/Urmăritorul: supradoză de Americana

Câteva explicaţii ale popularităţii globale a serialului cu Justin Hartley

Mai întâi este obligatoriu un moment de mea culpa: până când Tracker nu a dominat topul Nielsen al celor mai populare seriale în Statele Unite nu auzisem de acestă producţie şi nu ştiam că este disponibilă şi în România, pe Disney+. Popular şi la noi în ţară şi deja confirmat pentru un al doilea sezon, Tracker merită o cronică pe Cinemagia.

Nu este deloc greu de înţeles popularitatea serialului în Statele Unite. Are un mesaj simplu, promovează câteva valori sănătoase şi celebrează câteva elemente puternic ancorate în imaginarul americanului de rând: bărbatul care se descurcă în orice situaţie - indiferent că e în creierii munţilor sau într-un bar plin de indivizi dubioşi - punând în acelaşi umărul la o lume mai bună, în care răul pierde de fiecare dată. Deşi extrem de diferite, Tracker seamănă din aceste puncte de vedere cu Yellowstone, liderul anterior al topului Nielsen, acel "eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul" cu Kevin Costner în rolul principal, disponibil în România pe SkyShowtime (primele două sezoane şi pe Netflix).

În Tracker în centrul atenţiei este Colter Shaw (Justin Hartley), un expert în supravieţuire care trăieşte din recompensele oferite de oameni obişnuiţi ale căror familii sunt în criză în urma dispariţiei unui membru al familiei sau a acuzării pe nedrept a altuia. Abordarea creatorului Ben H. Winters este procedurală: în fiecare episod Colter are un nou caz care îi pune la încercare inventivitatea şi aptitudinile, eroul bătând ţara în lung şi în lat în rulota sa Airstream (ce poate fi mai american de atât) pentru a face bine pentru suma corectă. În fundalul poveştii, bântuie trauma din copilărie a lui Colter, crescut în sălbăticie de tatăl său (Lee Tergesen) cu evidente probleme mintale, de a cărui moarte e posibil să fie vinovat chiar fratele lui Colter, Russell.

Tracker poate fi descris care o versiune foarte, foarte cuminte şi family-friendly a lui Reacher, serialul Amazon care în sfârşit îi face dreptate personajului popularizat în seria de cărţi a lui Lee Child. Mai puţin violent şi încontinuu interesat de valori specifice familiei (în cele mai multe dintre situaţii angajatorii lui Colter sunt familii în criză), Tracker are aceeaşi eficienţă de neclintit în descurajarea răufăcătorilor şi în promovarea ideii că după fiecare furtună soarele nu va întârzia să apară, gonind norii pe cerul altuia.

Probabil că secretul succesului lui Tracker (pe lângă debutul său în siajul extrem de avantajant al celui mai popular eveniment fotbalistic american, Super Bowl) este tocmai această confirmare repetată şi predictibilă a faptului că "totul e bine în lume". Când cele mai valoroase seriale provoacă angoasă prin explorarea unor subiecte neliniştitoare, Tracker este ca o mână încurajatoare care ţi se aşază pe umăr, spunându-ţi că mâine va fi mai bine ca azi. Pentru o comparaţie, uită-te la un episod din Tracker şi apoi uită-te la episodul "Seven Fishes" din The Bear (şi el tot pe Disney+) şi o să-ţi dai seama de ce The Bear ar putea să bată recorduri la următoarele premii Emmy, iar Tracker o să fie, cel mai probabil, complet ignorat.

Din păcate serialul suferă din cauza insistenţei scenariştilor de a frâna povestea cu o suită de elemente repetitive. Fiecare interacţiune a lui Colter cu echipa lui este identică, episod după episod. Cuplul de lesbiene Teddi (Robin Weigert) şi Velma (Abby McEnany), care îi găsesc clienţi lui Colter, apar în mijlocul celor mai casnice activităţi şi folosesc de fiecare dată aceleaşi replici. Conversaţiile protagonistului cu expertul IT Bobby (Eric Graise) sunt întotdeauna la fel, ca şi banter-ul "will they/won't they" cu avocata Reenie (Fiona Rene), care sare mereu în ajutor când protagonistul intră (inevitabil) în vizorul autorităţilor. Cu greu găseşti un serial mai "cu reţetă" ca Tracker, iar acest detaliu nu este niciodată unul pozitiv.

Un ingredient important în reţetă par să fie apariţiile la bustul gol ale lui Hartley, pe care nu le-aş fi băgat în seamă dacă cel mai celebru personaj din cariera lui, Kevin Pearson din This Is Us, nu ar fi un actor care îşi dă demisia din popularul sitcom în care joacă tocmai pentru că i se cere să-şi dea cămaşa jos în fiecare episod...