Trei filme ce nu trebuie ratate la festivalul Visuali Italiane

Festivalul Visuali Italiane – Noua Cinematografie Italiană în România a revenit anul acesta cu ediția a doua. Proiecțiile au început deja în București și urmează să fie găzduite, de asemenea, în Cluj, Timișoara, Iași și Sibiu.

Curatorul evenimentului Eddie Bertozzi – coordonatorul comitetului de selecție Pardi di domani a Festivalului Internațional de Film de la Locarno – a spus despre selecția din anul acesta că „a fost gândită ca o călătorie printre cele mai bune producţii cinematografice de anul trecut, printre teme şi sensibilităţi”, adăugând: „Am ales filmele cu intenția de a vă trezi curiozitatea şi sperăm că asta va fi exact ceea ce veţi simţi vizionându-le”. În total, programul ediției din 2024 reunește doisprezece titluri.

Posibilitățile, așadar, sunt vaste. Însă în cazul în care timpul nu este de partea ta și simți că te-ai putea pierde în marea de filme, Cinemagia vine în ajutorul tău cu trei recomandări. Astfel te poți decide mai ușor ce să alegi din multitudinea de opțiuni.

Comandante

Și că tot veni vorba de „mare”, un must este Comandante, film aflat în deschiderea Festivalului de Film de la Veneția ce îl are în rolul principal pe starul italian Pierfrancesco Favino. Drama urmărește povestea incredibilă a lui Salvatore Todaro, un comandant de submarin din al Doilea Război Mondial admirat de subordonați și oponenți deopotrivă pentru umanitatea de care a dat dovadă pe toată durata misiunilor sale. Principiile lui de neclintit și faptul că și-a salvat în două rânduri inamicii de la înec după ce le-a distrus navele i-au adus un renume care încă dăinuie trei sferturi de veac mai târziu.

Producția lui Edoardo de Angelis este marcată de o poezie rar întâlnită în filmele despre război. Însă în acest caz regizorul nu dorește să arate cruzimea și brutalitatea intrinsecă a conflictelor armate, ci fix opusul: să reaprindă flacăra speranței prin momentele de generozitate și compasiune inerente ființelor umane. Imaginea sublimă, predominată de culorile complementare albastru și portocaliu, dar și de nuanțe de sepia, face ca vizionarea filmului Comandante să fie nu doar un carusel de emoții, ci și o experiență vizuală foarte plăcută.

Misericordia

A doua sugestie ne poartă tot în apropierea mării. Emma Dante se folosește încă o dată de experiența ei ca regizoare de teatru pentru a crea un produs cinematografic desprins parcă din altă lume. Acțiunea din Misericordia – care se traduce prin „milă” – se petrece într-un sat sărac din Sicilia și se concentrează pe tragedia lui Arturo, un băiețel orfan cu handicap crescut de trei lucrătoare sexuale. Femeile îl iubesc necondiționat și au grijă de el de parcă ar fi propriul lor copil, în ciuda mediului complet neprietenos în care sunt nevoite să locuiască și să lucreze.

Blând și inocent ca un miel, Arturo își petrece adesea timpul printre oile ce par a fi a doua lui familie. El privește ceea ce îl înconjoară dintr-un unghi lipsit de prejudecăți și preconcepții, o perspectivă care îl ajută să se bucure de micile frumuseți ale vieții și să profite la maxim de peisajul idilic în care trăiește, ignorând în același timp pe cât posibil violența și mizeria caracteristice comunității.

The Consequences of Love

Am ales să închidem lista de recomandări cu un clasic, al doilea lungmetraj al regizorului Paolo Sorrentino, The Consequences of Love. Filmul îi are în distribuție pe Toni Servillo și Olivia Magnani și a făcut parte din Selecția Oficială a Festivalului de Film de la Cannes în 2004. Narațiunea dramei se construiește pe parcus, asemeni unui puzzle, în jurul misteriosului protagonist Titta Di Girolamo.

Distanța pe care acesta o ține față de toată lumea semnalizează existența unui secret care îl împovărează, iar obiectivul lui cel mai important este ca totul să continue exact așa cum a fost până acum. Dragostea este exclusă de pe lista priorităților, ba chiar este considerată un impediment. „Să nu subestimezi consecințele iubirii” este un avertisment pe care personajul și-l notează în carnețel, în speranța că va face o diferență. Însă șarmul barmaniței de la cafeneaua pe care o frecventează este mult prea irezistibil. Atunci când Girolamo începe să dezvolte sentimente, totul ia o turnură neașteptată. Iar finalul garantează să lase fără cuvinte chiar și cei mai pretențioși cinefili.