„Cea mai bună lumină nu e cea care te avantajează, ci aceea care te arată exact așa cum ești"

Spuneam, în fila precedentă, că „școala de Actorie în România și oriunde pe lumea asta este, în primul rând, nu despre comoditate". A venit vremea să detaliez și de acum înainte acesta va fi moto-ul fiecărei pagini din acest jurnal. În anii în care prima testare la UNACT a fost un examen scris, așa cum s-a întâmplat și în anul în care am susținut eu admiterea - 2015, au picat foarte mulți copii talentați. Se întâmplă asta pentru că nivelul de pregătire (din toate punctele de vedere) cu care vin cei care termină liceul este de la an la an mai scăzut. dacă nu vedeam cu ochii mei, n-aș fi crezut așa ceva și aș fi bănuit că e doar o răutate a generațiilor mai „învechite". Acesta este și motivul pentru care, de anul trecut, prima probă eliminatorie n-a mai fost testul scris, ci unul oral, de aptitudini. Ar fi fost prea păcat ca școala asta să pierdă copiii atât de talentți „doar" pentu că nu le-a plăcut să citească în liceu și nici n-au învățat să scrie corect românește până acum...

 

Dar cum se desfășoară acest examen? Ce presupun etapele? Ce pățești mai exact atunci când ajungi în fața comisiei? Cine e în comisie? Iată doar câteva dintre întrebările care stau pe buzele tinerilor care se pregătesc pentru acest examen deosebit. Adevărul este că, pentru mine, până să ajung să susțin în sfârșit acest examen, totul era învăluit de mult mister. Dacă aș fi cunoscut atât de multe amănunte – ca acestea pe care le dezvălui eu prin intermediul acestui jurnal –, victoria ar fi avut alt gust, întreaga experiență în sine ar fi fost cu totul alta. Totuși, să vedem partea plină a paharului: ajută să știi amănunte din culise, pentru a putea să le folosești în favoarea ta. Dacă există bună intenție și credință, nici o metodă nu are cum să fie dăunătoare.

Cu bune intenții și cu credință îi avertizez pe cei care se prezintă sau se pregătesc pentru acest examen că admiterea la Actorie este extrem de ușoară, mai ales pentru cine se așteaptă să fie îngrozitor de grea, dar cere foarte multă seriozitate. Asta nu exclude celelalte ingrediente: bucurie, nebunie, inocență, devotament...

După susținerea examenului scris m-am prezentat cu cele mai mari emoții pe care le-am avut vreodată în viața mea la examenul de aptitudini. Am intrat în curtea universității din Matei Voievod 75-77, am trecut prin „marea" de copii încercând să nu mă gândesc că „trebuia să fi dat examenul ăsta la vremea lui, acum 14 ani, după Bac", am ajuns la avizier, m-am căutat pe liste încă o dată, să mă asigur că nu m-am trezit din vis, și am pornit spre sala de examen, renumita Berlogea (sau, cum spune chiar o perlă de la admitere, Bellagio).

Cel mai important amănunt de la admitere e, din punctul meu de vedere, acela că pe toată perioada desfășurării probelor, atât scrise, cât și orale, în toată clădirea este, de fiecare dată, o liniște mortuară. Poate nu vă dați seama de ce, dar vă pot garanta că fără această liniște nu s-ar putea. M-a impresionat plăcut acest respect adus tuturor celor care se prezintă la acest examen. Înainte de a intra în sală, toți „pretendenții" sunt ghidați de voluntari - studenți UNATC – spre sălile de așteptare. Până să ajungi pe scena din Berlogea, în fața comisiei, ești ținut într-o anticameră și supravegheat. Mie mi s-au părut infinit de lungi acele clipe și mă tot gândeam „nu e real ce mi se întâmplă". Dar a sosit momentul și am fost invitată în sală...

Sunt fel și fel de mituri pe care le auzi din fel și fel de surse înainte. Poate și acest jurnal este doar o astfel de sursă. De aceea ar fi bine să explic că acest examen este unic pentru fiecare individ în parte și fiecare „metabolizează" diferit o astfel de experiență. Eu auzisem că nu e bine, ca fată, să fii îmbrăcată elegant, dar nici vulgar, la fel cum ar fi de preferat să fii cât mai naturală din toate punctele de vedere, mai ales în ceea ce privește machiajul. Așa că am ales să nu port tocuri, ci niște sandale cu talpă subțire, și o rochie lungă până la jumătatea gambelor, nicidecum un minijup. Mi-am lăsat părul natural, nu l-am coafat, și am folosit doar un fond de ten și un fard de obraz discrete și puțină mascara, nici un alt machiaj. Dar au luat cu brio examenul și fete care n-auziseră de aceste „reguli nescrise" și s-au prezentat ca pe catwalk-ul prezentărilor de modă. Așadar nu contează chiar atât de mult, însă te poate ajuta. Comisia vrea să te vadă cât mai aproape de adevăr, iar tu, dacă vrei să susții acest examen, ai toate interesele să te pui în cea mai bună lumină. Și, atenție: acea lumină nu este lumina despre care tu crezi că te avantajează, ci este acea lumină care te arată exact așa cum ești. Când vei înțelege că cel mai bun profil al tău este exact acela în care te arăți așa cum ești vei fi bifat o mare realizare în ceea ce privește „munca ta ca actor cu tine însuți".

Am făcut o cruce discretă, de parcă n-ar fi fost suficient că am recitit de o mie de ori în minte „Tatăl Nostru", pe scaunul de așteptare, și am pășit. Am intrat din culise pe scena din Berlogea privind în față. Pe primele rânduri din public se aflau profesorii și asistenții din comisia de examinare. I-am salutat, le-am înmânat mapa cu repertoriul, și m-am lăsat dusă de val... To be continued/Va urma...

Citește

Fila 1

Fila 2

Fila 3

Fila 4

Fila 5