Chuck Norris versus Communism, „o scrisoare de dragoste la adresa filmelor - chiar şi a celor proaste”

Povestea uimitoare a casetelor video piratate care au transformat vocea unei femei într-un simbol al libertății

Documentarul Chuck Norris versus comunism, cu Irina Margareta Nistor, a avut premiera mondială la Festivalul Internațional de Film Sundance, în secţiunea competiţională destinată documentarelor din cinematograful mondial. Primele reacţii la filmul regizat de Ilinca Călugăreanu nu au întârziat să apară, publicaţia The Verge scriind că documentarul este „o scrisoare de dragoste la adresa filmelor - chiar şi a celor proaste”, iar The Guardian notând că „ar merita să se facă un film de lungmetraj despre familiile care ţineau proiecţii ilegale de filme în apartamente, în România anilor '80, fie pentru bani, fie pentru a deschide calea către o lume mai bună”.

Protagonista documentarului este Irina Margareta Nistor, „vocea filmelor”, cea care a dublat în 11 ani peste 3000 de filme străine, ce intrau în ţară ilegal şi erau văndute pe sub mână, traducând şi câte 12 ore pe zi. Documentarul urmăreşte povestea acestor casete şi a unei voci care a devenit un simbol al libertăţii. Datorită ei, Chuck Norris, Jean-Claude Van Damme şi Bruce Lee au devenit eroi extrem de populari în România. Din cronicile publicaţiilor cu corespondenţi la Sundance şi relatările de la conferinţa de presă aflăm că Irina Margareta Nistor cerea pentru dublaje „echivalentul unei ciocolate austriece veritabile” şi că „nu a încercat să instige la revoluţie sau măcar la vreo schimbare; în pofida pericolului la care se expunea, ea dubla filmele pur şi simplu pentru bucuria de a putea urmări filme necenzurate”...

New York Post realizează impactul pe care filmele aduse ilegal în România şi subtitrate de Irina Margareta Nistor l-a avut asupra românilor. „Capabil să încânte pe aceia care au îndrăgit fără şovăire filmele de dragoste siropoase sau pe cele de acţiune ale anilor '80, documentarul fermecător al Ilincăi Călugăreanu arată cum valorile filmelor americane au luminat drumul României către libertate: aprindem un chibrit şi lumina e suficientă cât să vrăjească întreg Bucureştiul”.

„[...] merită, pe viitor, făcut un film de lungmetraj despre viaţa din România anilor '80, poate unul despre familiile care ţineau proiecţii ilegale de filme în apartamente, fie pentru bani, fie pentru a deschide calea către o lume mai bună”(The Guardian)...

Publicaţia The Verge titrează „Chuck Norris vs. Communism sau Cum pirateria casetelor VHS a început o întreagă revoluţie politică. Documentarul de la Sundance este o scrisoare de dragoste la adresa filmelor - chiar şi a celor proaste”. Publicaţia notează că documentarul „este un film plăcut deşi tensionat, plin de nostalgie şi plin de secvenţe din filme precum Missing in Action, 9 1/2 Weeks şi Bloodsport, ce vorbeşte despre puterea profundă pe care filmele o au asupra modului în care oamenii percep lumea întreagă”.

The Guardian subliniază că „documentarista Ilinca Călugăreanu susţine că piaţa neagră a casetelor VHS cu filme de Hollywood a ajutat, în cele din urmă, la răsturnarea regimului lui Ceauşescu.

Filmul Ilincăi Călugăreanu amestecă interviuri cu amintiri, plus câteva reconstituiri bine puse la punct. Aceste scene bine regizate sugerează că merită, pe viitor, făcut un film de lungmetraj despre viaţa din România anilor '80, poate unul despre familiile care ţineau proiecţii ilegale de filme în apartamente, fie pentru bani, fie pentru a deschide calea către o lume mai bună.

Ilinca Călugăreanu face o investigaţie şi aruncă o perspectivă din spatele scenei asupra felului în care aceste casete video erau produse şi distribuite... ceea ce este interesant, dar numai până la un punct. Din nefericire, Chuck Norris vs. Communism spune tot ceea ce are de spus în primele 15 minute, şi apoi tot repetă banda”.

Publicaţia The Guardian continuă cronica filmului cu o afirmaţie ce ni se pare sarcastică, poate chiar gratuită: „Chiar dacă suntem siguri că răspândirea acestor casete pe piaţa neagră avea repercusiuni sociale majore, rămânem cu o impresie de `Aşa, şi?` după ce-a de-a 15-a rememorare a cum era să urmăreşti Rambo. Un star de acţiune precum Chuck Norris cred că ar avea un cuvânt sau două de spus că numele său se leagă de un film atât de banal”.

După noi, orice star de film are doar motive să fie măgulit că fanii sai îl consideră o sursă de inspiraţie, ba chiar mai mult, că le-a luminat calea către o revoluţie. E vorba aici de o onoare, iar respingerea ei e doar un act extrem de aroganţă, puţin probabilă mai ales pentru un Chuck Norris, care, ca şi practicant de arte marţiale în viaţa reală, ar trebui să aibă şi credem că are principii morale puternice.

Filme
Persoane