John Cassavetes

John Nicholas Cassavetes, actor, regizor, scenarist și producător american s-a născut pe 9 decembrie 1929 la New York, în S.U.A. A fost fiul lui Katherine Cassavetes (care urma să apară în unele din filmele lui) și al lui Nicholas John Cassavetes, părinții fiind emigranți grci în S.U.A. În primii ani de viață a locuit cu familia în Grecia. Când s-a întors, la vârsta de șapte ani, nu știa limba engleză. A crescut în Long Island, New York.

A urmat cursurile Liceului Port Washington între 1945 și 1947, aducându-și contribuții la Port Weekly (ziarul școlii), Red Domino (competiție inter-clase), a jucat fotbal. Fotografia sa se află la pagina 55 a albumului anului școlar 1947, cu mențiunea:"Cassy este gata oricând să spună o glumă, însă are și o latură serioasă. O personalitate 'senzațională'. Cassavetes a urmat și cursurile Blair Academy din New Jersey, după care a urmat un an la Universitatea Colgate din Hamilton, New York, înainte să se transfere la Academia Americană de Artă Teatrală. DUpă absolvire în 1950 a continuat să joace la teatru, a primit roluri mici în filme și a început să lucreze la televiziune, în serialul Alcoa Theatre.

Prin 1956 Cassavetes a început să predea metode de actorie în propriul său atelier din New York. În cadrul unui exercițiu de improvizație din atelierul său i-a venit ideea să scrie și să regizeze filmul Shadows, în 1959. Cassavetes a reușit să strângă fonduri pentru realizarea producției de la prieteni și familie, ca și de la ascultătorii emisiunii nocturne de radio Night People, realizată de Jean Shepherd. Scopul său a fost să realizeze un film despre oameni fără cariere semnificative, să fie ceva diferit de producțiile de la Hollywood.

Cassavetes nu a putut obține distribuirea filmului Shadows în S.U.A, însă a câștigat Premiul Criticilor la Festivalul Filmului de la Veneția. Distribuitorii europeni au difuzat, mai târziu, filmul și în Statele Unite, ca produs de import. Deși nu a avut realizări spectaculoase la box office în Statele Unite, Shadows a atras atenția studiourilor de la Hollywood.

Cassavetes a avut roluri mici în filme și seriale de televiziune mai puțin importante până când a fost remarcat în 1955, în rolul unui criminal notoriu în The Night Holds Terror și ca delicvent juvenil în Crime in The Streets. Primul său rol semnificativ a fost în filmul Edge of the City (1957) când a jucat alături de Sidney Poitier. Apoi a avut un contract scurt cu MGM și a jucat alături de Robert Taylor în western-ul Saddle in the Wind, scris de Rod Serling. La sfârșitul anilor '50 Cassavetes l-a interpretat pa Johnny Staccato, eroul principal dintr-un serial de televiziune despre un pianist de jazz care lucra și ca detectiv. Serialul a fost transmis la NBC între septembrie 1959 și martie 1960, când a fost achiziționat de ABC. Deși a fost apreciat de critici, serialul a fost întrerupt în septembrie 1960.

Cassavetes a regizat două filme pentru Hollywood la începutul anilor '60-Too Late Blues și A Child Is Waiting. În sezonul 1962-1963 a apărut, ca invitat special, în serialul CBS The Lloyd Bridges Show, și a regizat două episoade, inclusiv "A Pair fo Boots", în care a apărut și prietenul său, Seymour Cassel. În sezonul 1963-1964 Cassavetes a apărut în serialul ABC al lui Jason Evers, despre viața de la colegiu, Channing. În același sezon a apărut în drama ABC despre psihiatrie, Breaking Point. Apoi, în 1965, a apărut într-un serial western realizat de ABC, The Legend of Jesse James. În același an a jucat în serialul despre cel de al Doilea Război Mondial, Combat!, în episodul "S.I.W.".

Cu banii câștigați din munca de la televiziune ca și din rolurile interpretate în filme a putut să revină în California și să realizeze filme independente. A apărut în The Killers, în Devil's Angels (1967)-film despre o bandă de motocicliști, în The Dirty Dozen (1967), într-un rol pentru care a fost nominalizat la Oscar pentru Cel mai Bun Actor în Rol Secundar - Soldatul Victor R. Franko. A apărut și în Rosemary's Baby, regizat de Roman Polanski (1968), și în The Fury (1978).

Faces (1968) a fost cel de al doilea film regizat și finanțat independent de Cassavetes. În acest film a jucat soția lui, Gena Rowlands, John Marley, Seymour Cassel și Val Avery, ca și Lynn Carlin. Filmul descrie distrugerea lentă a unei căsnicii contemporane. Faces a primit trei nominalizări la Oscar (Cel mai Bun Scenariu Original, Cel mai Bun Actor în Rol Secundar și Cea mai Bună Actriță în Rol Secundar). În această perioadă Cassavetes a înființat "Faces International", o companie de distribuție de filme care să se ocupe de toate filmele sale.

În 1970 a regizat și a jucat în Husbands, cu actorii Peter Falk și Ben Gazzara. Au interpretat un trio de bărbați însurați într-o aventură la New York și Londra, după înmormântarea unui bun prieten al lor. Apoi Cassavetes a realizat Minnie și Moskowitz (1971), despre doi amanți foarte diferiți, în care au jucat Gena Rowlands și Seymour Cassel.

În 1972 Cassavetes a jucat alături de Peter Falk și Blythe Danner (mama actriței Gwyneth Paltrow) într-un episod din serialul Columbo, "Etude in Black", interpretând rolul unui dirijor al unei orchestre simfonice, Alex Benedict.

În 1974 a realizat A Woman Under the Influence, în care a jucat Gena Rowlands și a interpretat o gospodină cu probleme, numită Mabel, pentru care a primit o nominalizare la Oscar pentru Cea mai Bună Actriță, în timp ce Cassavetes a fost nominalizat pentru Cel mai Bun Regizor.

În 1976 Cassavetes a realizat The Killing of a Chinese Bookie, cu Ben Gazzara, care interpretează rolul lui Cosmo Vitelli, proprietarul unui mic club de strip-tease, copleșit de patima jocurilor de noroc, și căruia Mafia îi cere să comită o crimă pentru a-și plăti datoriile.

În Opening Night (1977) Gena Rowlands interpretează rolul principal, alături de Cassavetes, Ben Gazzara și Joan Blondell. Rowlands dă viață unei actrițe de film, Myrtle Gordon, care nu mai este tânără și trece printr-o criză personală. Singură și fără simpatia colegilor, temându-se de bătrânețe, aceasta cedează, căzând pradă alcoolului și halucinațiilor după ce a asistat la moartea accidentală a unui tânăr admirator. În cele din urmă, reușește să-și înfrângă propriile slăbiciuni și să realizeze rolul vieții ei într-o piesă. Rowlands a câștigat Ursul de Argint pentru Cea mai Bună Actriță la cea de a 18-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, pentru acest rol.

În 1980 Cassavetes a regizat Gloria, în care Gena Rowlands interpretează o amantă de mafiot, care încearcă să protejeze un orfan de Mafia care dorește să-l ucidă. Rowlands a câștigat o nominalizare pentru Cea mai Bună Actriță. În 1982, Cassavetes a jucat în Tempest, împreună cu Gena Rowlands, Susan Sarandon, Molly Ringwald și Raul Julia.

După ce a aflat diagnosticul de la medic în legătură cu boala sa, anume, că mai avea doar șase luni de trăit, Cassavetes a realizat Love Streams (1984), în care joacă rolul lui playboy care îmbătrânește. Filmul a fost prezentat la cea de a 34-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin și a câștigat Ursul de Aur. Acesta este considerat "ultimul film" al lui Cassavetes, deoarece a reunit multe din aspectele prezentate în filmele anterioare. În 1987 Cassavetes a înfruntat multe probleme de sănătate-de fapt, a trăit mai mult decât preconizase medicul-și a scris piesa în trei acte Woman of Mystery reușind să o aducă pe scenă în mai și iunie, la Court Theater.

În ultimul an al vieții Cassavetees a lucrat la producția unui film intitulat She's Delovely. Avusese discuții cu Sean Penn pentru ca acesta să joace în film, deși existau obstacole de netrecut, de ordin juridic și financiar, astfel încât proiectul a fost uitat până după moartea lui Cassavetes, când a fost realizat în cele din urmă, sub titlul She's So Lovely.

Cassavetes, bolnav de ciroză, a murit la 3 februarie 1989, la vârsta de 59 de ani, în Los Angeles, California, S.U.A. A avut trei copii cu Gena Rowlands: Nick, Alexandra și Zoe.

Cassavetes a fost subiectul mai multor cărți despre viața actorilor/realizatorilor de filme. Cassavetes on Cassavetes este o colecție de interviuri strânse și realizate de Ray Carney, specialistul în filme de la Universitatea din Boston.

Multe din filmele sale sunt proprietatea Faces Distribution, o companie supervizată de Gena Rowlands și Julian Schlossberg, împreună cu Castle Hill Productions.

Fiul lui Cassavetes, Nick, a urmat cariera tatălui ca actor și regizor. În 1997, Nick Cassavetes a realizat filmul She's So Lovely, pornind de la scenariul scris de tatăl său, She's Delovely. În film a jucat Sean Penn, așa cum și-a dorit John Cassavetes. Alexandra Cassavetes a regizat filmul fratelui său Nick, Alpha Dog. Fiica cea mai tânără a lui John Cassavetes, Zoe Cassavetes, a scris scenariul și a regizat în 2007 filmul Broken English, în care au apărut Gena Rowlands și Parker Posey.

Ca regizor, Cassavetes nu a acordat atenție "cinematografului de impresie, cu o editare liniară și centrat pe staruri", după cum era moda în filmele artistice de la Hollywood. Însă a acordat o importanță deosebită spontaneității actorilor.

Nu a fost interesat să lucreze cu actori care erau preocupați mai mult de propria lor imagine decât de cea a personajelor pe care le interpretau. După cum a spus el însuși, s-a străduit "să-i pună pe [actori] în situația de a se face de râs fără să simtă că ar dezvălui lucruri care, mai târziu, vor fi folosite împotriva lor."

Cassavetes a fost un adept al improvizației, le-a permis actorilor să-și aducă propria contribuție la interpretarea personajelor. Personajele sale, neconvenționale, au reflectat metodele sale neortodoxe de realizare a filmelor. De aceea a angajat de multe ori prieteni ca actori și personal de pe platou, în general pentru sume destul de mici. Shadows și Faces, două din filmele sale de la începutul carierei, au fost realizat în patru ani, în week-end-uri și atunci când a avut fonduri la dispoziție.

Cassavetes a declarat:"Cel mai greu pentru un producător, sau o persoană ca mine, este să găsească oameni...care să dorească într-adevăr să realizeze ceva...Aceștia trebuie să lucreze la un proiect care să fie al lor." Metoda lui a fost foarte diferită de cea în care platoul de filmare este condus de regizor, în producțiile cu buget uriaș de la Hollywood.

Marshall Fine a scris despre el: "Cassavetes, care a impulsionat ceea ce avea să devină filmul independent în America...și-a petrecut cea mai mare parte a carierei sale făcând filme care 'nu se pot încadra într-un tipar'....libere de preocupările comerciale de la Hollywood." La Hollywood "baza este în primul rând economică, mai degradă decât politică sau filozofică". Cei de la Hollywood nu erau interesați de studiile lui Cassavetes despre comportamentul uman. Cassavetes și-a ipotecat casa pentru a realiza filmul A Woman Under the Influence, în loc să caute fonduri din partea unui investitor care ar fi putut să încerce să modifice scenariul și să facă astfel filmul comercial.

Cassavetes a fost pasionat și de muzică, de la jazz la cea clasică și rock. "Îmi place muzica. Te face să simți că trăiești. Liniștea înseamnă moarte".

Pentru coloana sonoră de la Shadows Cassavetes a lucrat cu muzicianul și compozitorul de jazz Charles Mingus.