Ca și în “The 39 Steps” (1935) și ”North by Northwest” (1959), tema filmului ”Young and Innocent” o constituie urmărirea de către autorități a unui om nevinovat, acuzat în mod greșit de comiterea unei crime. Prezența la locul nepotrivit în momentul nepotrivit și unele probe compromițătoare pot fi considerate simple coincidențe sau dovada unei înscenări, dar poliția vrea să închidă repede cazul fără să ia în considerare declarațiile suspectului. Scenaristul Robert Tisdall (Derrick De Marney), acuzat de a ucis o vedetă de cinema pentru a obține o sumă de bani ce-i fusese lăsată prin testament, reușește să fugă și găsește în mod neașteptat o aliată în persoana fiicei inspectorului șef al poliției.
Acțiunea este puțin plauzibilă, dar Hitchcock imprimă urmăririi imprevizibilitate, un strop de suspans și ceva romantism, suficiente pentru a menține interesul publicului spectator. Există două scene de virtuozitate în care se observă talentul cineastului: un eveniment aparent banal (petrecerea unui copil) și punctul culminant (căutarea adevăratului criminal în timpul unui bal la Grand Hotel), în care camera de filmat se mișcă rapid înainte și înapoi printre cuplurile de pe ringul de dans până când se fixează pe fața persoanei vinovate, surprinsă alternativ în prim-planuri pentru a ne transmite astfel evoluția gândurilor și emoțiilor sale.
Cineastul este tributar însă în anumite momente clișeelor cinematografice ale epocii mai ales prin povestea de dragoste ce se înfiripă neașteptat între femeia virtuoasă și chipeșul fugar, dar a cărei dezvoltare decurge natural și fără sentimentalismul tipic melodramelor. Aceste calități contribuie și în prezent la succesul public al filmului, chiar dacă el nu se află printre cele mai bune creații ale lui Hitchcock.
Acțiunea este puțin plauzibilă, dar Hitchcock imprimă urmăririi imprevizibilitate, un strop de suspans și ceva romantism, suficiente pentru a menține interesul publicului spectator. Există două scene de virtuozitate în care se observă talentul cineastului: un eveniment aparent banal (petrecerea unui copil) și punctul culminant (căutarea adevăratului criminal în timpul unui bal la Grand Hotel), în care camera de filmat se mișcă rapid înainte și înapoi printre cuplurile de pe ringul de dans până când se fixează pe fața persoanei vinovate, surprinsă alternativ în prim-planuri pentru a ne transmite astfel evoluția gândurilor și emoțiilor sale.
Cineastul este tributar însă în anumite momente clișeelor cinematografice ale epocii mai ales prin povestea de dragoste ce se înfiripă neașteptat între femeia virtuoasă și chipeșul fugar, dar a cărei dezvoltare decurge natural și fără sentimentalismul tipic melodramelor. Aceste calități contribuie și în prezent la succesul public al filmului, chiar dacă el nu se află printre cele mai bune creații ale lui Hitchcock.