Ana Maria Moldovan, interpreta Irinei Margareta Nistor în Chuck Norris vs Communism: „tata a fost închis [în comunism] pentru că [...] a încercat să îndrepte niște lucruri”

Începând din 22 iunie, documentarul regizat de Ilinca Călugăreanu și co-produs de HBO Europe, este disponibil fără abonament pe platforma online HBO GO, timp de o lună. Filmul Chuck Norris vs Communism, recomandat de însuși Tom Hanks, este disponibil și pe Netflix, pentru abonați

Tom Hanks, actorul, regizorul și producătorul de film american, câștigător a douăpremii Oscar pentru cel mai bun actor, a vizionat documentarul „Chuck Norris vs Communism” şi a fost impresionat de realitatea românească a anilor ’80. Ba, mai mult, Tom Hanks a recomandat filmul pe pagina sa oficială de Facebook, scriam într-un articol anterior, pe Cinemagia.

Filmul prezintă povestea uimitoare a casetelor video piratate care au permis unor milioane de români să vadă că se poate trăi şi altfel, atunci când regimul comunist îi supunea unui trai greu, lipsit de contactul cu vestul. Ascunsă de ochii vigilenţi ai Securităţii, criticul de film Irina Margareta Nistor a tradus peste 5000 de filme străine în Romania comunistă a anilor ’80. În film, Irina Nistor este interpretată de fermecătoarea actriţă Ana Maria Moldovan, care reuşeşte să intre în personaj cu mult talent şi naturaleţe. 

Actrița a acordat un interviu publicației Cinemagia.

Recomandarea pe Facebook a lui Tom Hanks pentru film e un gest extraordinar - ca și interesul pentru un subiect totuși underground pentru americani - cum au trecut românii prin comunism... Astăzi mai are filmul puterea de a „schimba lumea” cum s-a intâmplat în România sub comunism și cum s-a exprimat pe FB Tom Hanks cu privire la Chuck Norris vs Communism?

Ana Maria Moldovan: Într-adevăr, recomandarea lui a fost o surpriză și m-a bucurat foarte mult. Tom Hanks a văzut Chuck Norris vs Communism! Uau! Astăzi filmul are putere, însă una subtilă și mai mult de divertisment. În vremea comunismului românii erau privați de informații și de tot ce ținea de occident. Filmele care au pătruns atunci sub formă casetelor video, au deschis orizontul celor mai mulți dintre români. Era o lume colorată, cu belșug, cu modă, cu bătăi sau iubire, cu tot ce nu se vedea în cele două ore de televiziune de care aveam parte . E normal că impactul să fi fost unul puternic. Azi putem călătorii, avem internet, totul e să avem interes să vrem să aflăm ceva. 

Ați avut în adolescență/aveți (și) acum un erou hollywoodian cunoscător de arte marţiale preferat?

Ana Maria Moldovan: Imi plăcea cel mai mult Jackie Chan.

În familia dvs existau casete VHS dublate de Irina Margareta Nistor? Ce titluri? Care era preferatul dvs?

Ana Maria Moldovan: Nu aveam casete, dar mi-aduc aminte că - la un moment dat -am avut video și împrumutam filme. Rețin Quo Vadis, Doctor Zhivago...

Se spune că este mult mai greu să joci un personaj real, cunoscut, îndragit de publicul larg. În interpretarea Irinei, ce din personalitatea ei ați incercat sa redați pe ecran? Modulațiile vocii atât de speciale ale Irinei, timbrul vocii ei, se pot învăța?

Ana Maria Moldovan: Am încercat să o redau pe Irina așa cum am perceput-o și simțit-o atunci. Vocea ei este într-adevăr știută de mulți români și nu este ușor de imitat. Se poate învață, exersa felul ei de a frază, pauzele pe care le folosește în mod natural și anumite cuvinte pe care le repetă mai des. Am filmat doar nopțile, mă trezeam spre după masă și aveam vocea răgușită și într-adevăr a trebuit să fac niște exerciții să pot vorbi cu voce de cap. La filmare însă, începusem să mă gândesc că ea va vedea ce fac și mi-era oarecum teamă.  Ilinca Călugăreanu mi-a oferit multă încredere și confort psihic , așa încât nu am avut deloc senzația că ceea ce fac ar putea fi greu. Întreaga echipă, de fapt mi-a oferit mult sprijin, deși gradul de oboseală era mare pentru toată lumea, și a fost ca o excursie frumoasă. 

Ca actriță care trebuie să redea esența unui personaj, ce considerați că o definește în primul rând pe Irina Margareta Nistor?

Ana Maria Moldovan: Cred că pe Irina Nistor o definește un anumit soi de curaj și o mare iubire pentru povești, pentru filme.

Cum s-a desfășurat pregătirea rolului? Discuții cu Irina Margareta? Practic, pe Irina cea de acum 30 de ani nu ați cunoscut-o.

Ana Maria Moldovan: E prima oară când am fost în situația de a juca pe cineva real și atât de iubit. Inițial nu mi-am pus problema așa serios pentru că am primit propunerea la audiție ca pe o provocare și m-am jucat. Am folosit ochelarii tatălui meu, pe care îi păstrez pe birou și bineînțeles am încercat să imit vocea și felul ei de a fraza. Văzusem deja multe materiale online cu ea. Nu o cunoșteam personal dinainte, dar am fost într-o zi la radio, când avea emisiune în direct, am observat-o și am văzut felul ei de a relaționa și am încercat să înțeleg felul ei de a gândi. Am avut câteva zile de repetiții și treptat am conștientizat ceea ce doar simțisem și asimilasem până atunci. Irina are un mers specific, anumite gesturi...

Într-adevăr nu am cunoscut-o pe Irina de atunci, însă mi-e greu să cred că era mult diferită. Are seninătatea unei puștoaice și multă căldură, de aceea este și neașteptat curajul ei, care probabil a surprins pe mulți. 

Cât pierde sau cât câștigă un om în 30 de ani de viață în ceea ce privește modul său de manifestare în lume? Cum credeți ca s-a schimbat Irina față de cea care era sub comunism?

Ana Maria Moldovan: Cred că anii trec diferit pentru oameni. Unii se întristează și chipul lor trădează vremurile prin care au trecut, iar alții mai norocoși rămân senini și parcă tot tineri. Irina face parte cu siguranță dintre cei norocoși. Cea de atunci își dorea să vadă filme cu orice preț și azi la fel, nu ratează nicio șansă de a vedea tot ce iese nou. Încurajează ținerii cineaști și cultivă iubirea publicului larg pentru filme.

Aveați 11 ani la Revoluție, care e cea mai pregnantă amintire a dvs. din perioada comunistă?

Ana Maria Moldovan: Mă născusem în comunism și așa era viața. Nu am apucat să înțeleg multe până la vârsta respectivă. Stăteam la coadă când cineva ne anunța brusc că au adus banane și ne adunam toată familia pentru că se dădeau în funcție de câți eram la coadă. Mâncam Eugenii sau șarlotă și îmi plăceau. Purtam cravată roșie cu tricolor pentru că așa era regula, nu înțelegeam bine de ce nu am voie să spun că la noi se ascultă Europa Liberă și nici de ce mama nu a fost lăsată să iasă din casă la ultimul 23 august și ce curaj a avut să nu fie membră de partid. Habar nu am avut de ce a dispărut tata o vreme. Mai târziu am aflat că de fapt a fost închis pentru că era un justițiar și a încercat să îndrepte niște lucruri, în consecință a avut parte de un proces fals, intentat de fapt din cauze politice, și de închisoare. Am înțeles ce am trăit mult mai târziu. Amintirile au devenit pregnante în timp. Toate.

Unde mai putem să vedem Chuck Norris vs Communism?

Ana Maria Moldovan: Filmul este pe Netflix și poate fi vizionat oricând.

Jucați un dublu rol în spectacolul de teatru NSFW (Nerecomandat la Job), la POINT. Spuneți-ne câteva lucruri despre spectacol și despre această dublă postura a dvs în spectacol. Când se mai joacă? Spuneți-ne câteva considerente despre cum se adaptează actorul, dar spectatorul la spațiile alternative.

Ana Maria Moldovan: În primul rând aș vrea să menționez că autoarea acestei piese, Lucy Kirkwood, este pe val în Marea Britanie și este expertă în dialoguri. A scris mult și pentru seriale celebre, de exemplu Skins. Textul pe care îl jucăm la POINT este foarte ofertant pentru actori. Este o satiră proaspătă care analizează într-un mod curajos jocurile de putere din lumea media. Sexul vinde orice, oricând, într-o eră a photoshop-ului, a exibitionismului pe internet și a șomerilor cu studii superioare. Am lucrat foarte bine cu regizorul Horia Suru, care are deja mai multe piese de succes la activ.

Într-adevăr deliciul meu este că joc două personaje total diferite. Piesa are loc în două redacții de reviste și regizorul a căutat pe cineva care să poată interpretă ambele roluri feminine.  Prea multe nu aș vrea să mai adaug, mi-aș dori ca publicul să vină să ne vadă, mai ales că POINT este cel mai nou și ambițios spațiu cultural. Pentru mine este prima dată când joc într-o piesă independentă și pot spune cu toată bucuria că am nimerit bine.