Moştenire diabolică: atmosferă angoasantă și oroare

Horrorul cu Toni Collette și Gabriel Byrne rulează pe marile noastre ecrane, interzis sub 18 ani

Producţia urmareşte viaţa lui Annie (Toni Collette) care începe să descopere după moartea mamei sale o serie de secrete întunecate ce ajung să afecteze armonia întregii sale familii. Cu cât află mai multe, cu atât toţi membrii devin mai prinşi fără scăpare într-un sinistru plan al unei entități din Iad.

Filmul debutează într-un context cât se poate de firesc şi uman - Annie Graham (Toni Collette) și familia ei o conduc pe ultimul drum pe veterana familiei. Principiul de a porni de la normalitate pentru ca mai apoi să aibă loc dezlănţuirea elementelor horror e oarecum subminat imediat. Mezina familiei, Charlie Graham (Milly Shapiro), suferă de o diformitate a feței.

Apoi descoperim că Annie însăși este o mamă cu un anumit grad de ciudățenie - e somnambulă iar pasiunea ei sunt obiectele miniaturale (element cu o doză de straniu ce nu e explorat în niciun fel de scenariu, rămâne - așadar - pur și simplu gratuit), care trăiește într-o casă ciudată, cu mobilă ciudată, cu o fetiță diformă (în rol e o actriță de 15 ani, cu o boală genetică rară, Displazia cleidocraniană, cu o diformitate la nivelul feței, alegere de- amoru' ciudăţeniei, cum în film nu se face nicio referire la boala copilului; prin comparație, personajul jucat de actorul Gaten Matarazzo în serialul Stranger Things face o referire la afecțiunea sa, tot Displazia cleidocraniană).

Vreme de aproape o oră totul se desfăşura sub aparanţele cele mai banale, de fapt pregătind spectatorul pentru dezlănţuirea de oroare ce va urma.

Debutantul în regie Ari Aster nu intervine asupra ritmului firesc al curgerii timpului, și montajul dă o lentoare filmului, care nu te prea implică, ba chiar riscă să plictisească spectatorul.

Ideea filmului este relativ proaspătă (dar, prin comparație, Drag Me to Hell, cu temă similară, ce horror memorabil a fost!). Se recurge la gesturi scenaristice/regizorale fără substrat, doar pentru mizarea pe efectul vizual izbitor (dacă porumbelul e decapitat, și personajul trebuie decapitat. Asa, dar de ce?).

Calitatea esențială a filmului este că reușește să creeze o atmosferă angoasantă, și să aducă oroare și oripilare spectatorului. În mod cert are putere să schimbe dispoziția privitorului.