Relaţia dintre victimă şi agresor, explorată în debutul Crai nou

Actriţa Alina Grigore debutează în regie cu o dramă despre o familie disfuncţională

Actriţa şi scenarista Alina Grigore, cunoscută mai ales datorită filmului Ilegitim (cronica noastră, aici), se află în postproducţie cu lungmetrajul ei de debut, Crai Nou, care studiază relaţia subtilă dintre victimă şi agresor şi "procesul de dezumanizare al unei femei încătușate psihologic". Filmul a fost realizat fără sprijin de la Centrul Naţional al Cinematografiei, se află acum aproape de finalul postproducţiei şi - ne spune producătoarea Gabriela Suciu - va putea fi văzut în festivaluri cu începere din această vară.

Crai nou îi are în centrul atenţiei pe Liviu (Mircea Postelnicu, din Ana Mon Amour), un bărbat care încearcă să pună pe roate afacerea veche a familiei și consideră că educaţia nu este necesară, şi verișoara sa mult mai tânără, Irina (Ioana Chiţu, foto). Aceasta își caută feminitatea și vrea să studieze în București, ajungând să facă tot posibilul pentru a demonta prejudecățile lui Liviu.

Cea mai mare parte a filmărilor a avut loc în august 2019 în Vatra Dornei şi în împrejurimi, iar în mai 2020, în plină pandemie, echipa a mai filmat o zi în munţii Bucegi. Director de imagine a fost Adrian Pădureţu, iar distribuţia filmului este completată, pe lângă Chiţu şi Postelnicu, de Ioana Flora, Vlad Ivanov, Emil Măndănac, Mircea Silaghi, Ilina Neacşu şi Robi Urs.

Iată cum descrie Alina Grigore geneza proiectului: "Când aveam 22 de ani am început să scriu niște povestiri care ușor s-au transformat în capitolele unei cărți despre experiențele prin care treceau fetele din mediul rural în anii '90. Cartea, la fel ca filmul, a dobândit o viață a ei și s-a adaptat vremurilor în care scriam. Încurajată de Adrian Sitaru și Gabriela Suciu să încerc regia de film, în 2017 m-am gândit să încep cu o poveste pe care o știam foarte bine, așa că am propus câtorva actori lucrul la personajele acestei cărți care a devenit un document stufos de documentare pentru actori.

Am lucrat împreună la situații, relații scenice și contextul social în care se desfășoară acțiunea. Am lucrat împreună aproape trei ani și am implicat în procesul ăsta și directorul de imagine. A devenit aproape o cercetare calitativă, așa că felul în care am făcut decupajul sau am rescris scenariul de 20-30 de ori a fost mai degrabă un rezultat al cercetării și a avut în spate un proces interdisciplinar colaborativ între actori, regizor, director de imagine şi editor.

Cred foarte mult în arta colaborativă și felul în care lucrez în echipă are întâietate, exprimarea liberă a fiecărui artist implicat are întâietate. Am stabilit asta de la început cu fiecare dintre ei și am dus o muncă productivă de echipă. Apoi au venit repetițiile - încă un an - și filmările. Două veri la rând (inclusiv în timp ce încă lucram la scenariu) am avut și repetiții filmate în locația în care am filmat ulterior, tot pentru a atinge cu toate simțurile realitatea situațiilor scenice, cât și pentru a fructifica ceea ce înseamnă actul creativ colectiv."

Un motor al poveştii a fost lipsa de oportunităţi pentru tinerele din mediul rural. "La vremea în care scriam cartea și chiar la vremea în care am început lucrul la scenariu existau studii care susțineau că doar 2% din fetele din mediul rural ajungeau să facă o facultate. Și nu vorbim doar de România", spune regizoarea, adăugând că a preferat să debuteze cu povestea unui personaj pe care îl cunoştea foarte bine, dat fiind că un debut în lungmetraj reprezintă oricum şi un proces de învăţare.

Despre abordarea interpretărilor Alina Grigore spune: "Îmi doream ca actorii să creeze amintiri comune pentru istoria personajelor lor. Îi cunoșteam foarte bine și știind că voi lucra ceva timp la relațiile dintre personaje am preferat să nu dau casting, ci să lucrez cu cei dispuși să lucreze intens și pe o perioadă mai lungă de timp decât normal. Știam că dacă vorbim aceeași limbă și ne cunoaștem mijloacele vom ajunge la un numitor comun orice ar fi. Aveam nevoie de niște actori pe care să mă pot baza la un proiect de debut și care să aibă deschiderea să lucreze adânc la detaliile unor relații. Am avut o echipă foarte bună care a înțeles perfect că e nevoie de o căutare minuțioasă."

Am întrebat-o pe regizoare dacă personajul principal feminin ar putea fi un exemplu de urmat pentru tinerele din medii lipsite de oportunităţi: "Nu. Sper că nu, cel puțin. Irina, personajul principal la care a lucrat atât de intens Ioana Chițu, e o femeie care se transformă subtil din victimă în agresor din cauza incapacității de a-și exprima nevoile sau de a face decompresie. Și devine un agresor foarte subtil, aproape nederanjant. Sper ca adolescentele din România să nu ajungă la punctul acesta, deși rețeta e aceeași de fiecare dată. Victima nu reușește să să detașeze de agresor, ci mai degrabă schimbă neîncetat rolurile cu ceilalți în triunghiul victimă-agresor-salvator. Nu e o poveste despre adolescente, ci mai degrabă urmărim un proces de dezumanizare al unei femei încătușate psihologic."

Din spusele producătoarei Gabriela Suciu, faptul că Crai nou nu a fost filmat în pandemie a salvat o producţie şi aşa dificilă. Asta nu înseamnă că producătoarea nu a trăit deloc experienţa filmărilor în pandemie: "Odată intrați în montaj ne-am dat seama că ar mai fi necesare câteva cadre, așa că am planificat o zi de filmare imediat după primul lockdown, în mai 2020. Restricțiile ne-au făcut să rezumăm echipa la cinci oameni și să ne asigurăm că avem toate măsurile de siguranță bifate. Era destul de timpuriu și regulile se schimbau de la o zi la alta, nu exista o reglementare clară pentru filmări, dar având o echipă restrânsă am putut să controlăm totul.

Nu m-am incumentat să mă mai avânt într-o filmare cu o echipă mai mare până în toamna anului 2020 când lucrurile păreau să fie mai clare. Chiar și așa, vorbim de un scurtmetraj. Bugetul pentru covid-safety pentru un lungmetraj cu echipă nu foarte numeroasă ajunge foarte repede să depășească zece mii de euro. Producătorii aveau dificultăți în a acoperi bugetele de film și înainte de pandemie. Acum nu doar că nu avem sprijin dedicat în acest sens, dar nu mai întrezărim nici concurs de proiecte CNC. 

Pandemia a afectat grav sectorul cultural și, în ciuda faptului că produsele audiovizuale au fost consumate mai mult ca niciodată, producătorii au avut incasări din ce în ce mai puține (cinematografele fiind închise, VOD-ul a ajuns să beneficieze de o ofertă foarte mare de produse, scăzand astfel prețurile de achiziție), posibilităţi de a continua activitatea blocate și sprijin guvernamental aproape inexistent pentru producție. Granturile aflate la dispoziția producătorilor pentru persoană juridică au ajutat într-o oarecare măsură pentru a evita falimentul, insă au fost prea puțin suficiente și pentru mulți greu de a se califica eligibili."

Crai nou s-ar putea lansa la toamnă şi are deja distribuitor român, Follow Art Distribution, dar o eventuală premieră în cinematografele din ţară depinde de o premieră într-un festival şi de ritmul în care sălile de cinema se redeschid.