Rondul de noapte, în regia lui Iosif Demian, în avanpremieră la TIFF

Rondul de noapte surprinde o ultimă repetiție dinaintea premierei unui spectacol care se întinde până foarte târziu în noapte

Rondul de noapte cel mai nou film semnat de Iosif Demian va putea fi văzut în avanpremieră în cadrul celei de-a 20-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania care se desfășară zilele acestea la Cluj Napoca. Regizorul distins în 2012 cu Premiul de Excelență TIFF11, este omagiat anul acesta în Secțiunea 3x3 (Szumowska, Berlanga, Demian) care arată publicului trei dintre filmele sale. Astfel, pe lângă Rondul de noapte, clujenii vor putea revedea pe marele ecran O lacrimă de fată (1980) și Baloane de curcubeu (1982).

Rondul de noapte surprinde o ultimă repetiție dinaintea premierei unui spectacol care se întinde până foarte târziu în noapte. Un detaliu aparent neimportant tulbură euforia reușitei. Cabinele actorilor, toaletele, îi întâmpină închise, garderobiera a dispărut fără vreo explicație. Forțați de împrejurări personajele părăsesc clădirea teatrului, ies în stradă purtând costumația lor din spectacol.
Fără accesul la propria îmbrăcăminte, fără acte sau bani, fără telefoane mobile sau cheile de la mașină, actorii se simt depășiți de situație. Protecția scenei a dispărut, textul piesei care îi unea s-a stins. Realizează treptat că pur și simplu, sunt aruncați în necunoscutul nopții. Timpul se scurge iar grupul se destramă, își vede fiecare de drumul cel mai scurt spre casă. Vom afla despre destinul lor, mult înainte de ridicarea cortinei în seara premierei.

„Filmul e format dintr-o colecție de fotografii, începând cu prima, terminând cu ultima, cu numeroase altele între ele. Așa cum J. L. Godard zicea cândva, nu neapărat în această ordine. Mi-am asumat riscul de a face un film bazat pe o enigmă, și nu pe vreun tipar de subiect simplu și direct. Provocarea presupunea găsirea gramaticii limbajului cinematic în care totul este nuanțat și decantat în straturi. Într-un film oscilând între tonalități de dramă, de horror sau comedie serioasă, am menținut intenționat totul ambiguu. Am vrut să mă întorc în adâncuri, la rădăcinile cinemaului pur, unde ceva anume continuă să existe.” mărturisea Iosif Demian.

Din distribuția filmului produs de Anca Puiu, Smaranda Zărnoianu și Kantor Laszlo fac parte actorii: Matray Laszlo, Ilinca Hărnuț, Cuzin Toma, Manuela Hărăbor, Bogdan Zsolt, Ada Condeescu.
Scenariul, imaginea și regia sunt semnate de Iosif Demian, montajul de Lemhenyi Reka, scenografia de Damokos Csaba iar costumele de Oana Păunescu. Muzica originală a filmului este realizată de Erika Jozsa Demian.

Născut în 1941, la Oradea, Iosif Demian a emigrat în Australia la mijlocul anilor 80. Și-a început cariera ca director de imagine, semnând imaginea dar și regia filmului colectiv Apa ca un bivol negru (1970), un documentar despre inundațiile catastrofice din acea perioadă. Imaginea Nunții de piatră l-a impus definitiv drept unul dintre cei mai buni operatori români. Tot cu Dan Pița și Mircea Veroiu a lucrat apoi la Duhul Aurului, a co-regizat cu Andrei Blaier Urgia, iar în 1980 a realizat O lacrimă de fată, selecționat doi ani mai târziu la Cannes, în secțiunea Un Certain Regard. Înainte de emigra la Sidney, în 1986, a mai semnat regia unor filme ca Baloane de curcubeu sau Lovind o pasăre de pradă.

În Australia, a fost șeful catedrei de operatorie a Școlii Australiene de Film Televiziune și Radio din Sidney, între 1988 și 1997. Printre foștii săi studenţi se numără Dion Beebe (Miami Vice, Collateral, Chicago), premiat cu Oscar pentru imaginea filmului Memoriile unei Gheișe, sau Warwick Thornton, care a câştigat Camera d’Or, în 2009 cu Samson and Delilah. În 2000, Demian a fost directorul de imagine al Stories of Olympic Glory (r. Bud Greenspan), filmul oficial al Jocurilor Olimpice din Sidney.